Trio de ancii
Un trio de ancii, de asemenea cunoscut și ca trio d’anches, este un ansamblu cameral mixt care conține trei instrumente de suflat cu ancie: oboi, clarinet și fagot. Termenul se poate referi și la o compoziție muzicală pentru această combinație instrumentală. Potrivit studiului lui James Gillespie despre Genuri muzicale, trio-ul de ancii se află imediat după cvintetul de suflători printre ansamblurile camerale de suflători în ceea ce privește popularitatea și cantitatea repertoriului dedicat[1]. La fel ca și cvintetul de suflători, trio-ul de ancii cuprinde instrumente diferite timbral dar combinația acestuia este mai omogenă decât în cazul cvintetului de suflători.
Istoric
modificareOriginile trio-ului de ancii sunt mai recente decât cele ale cvintetului de suflători, ansamblu care a apărut la începutul secolului XIX. Prima lucrare cunoscută pentru trio de ancii, o lucrare a compozitorului francez Ange Flégier, a fost scrisă în anul 1897.[2] Specia camerală de cvintet de suflători a fost definitiv stabilită în anii 1920 de către Trio d’Anches de Paris.[3][4] Mare parte din repertoriul original pentru trio de ancii a fost scris pentru ansamblul Oubradous cât și pentru Trio d’Anches René Daraux. Multe lucrări au fost comandate de Louise Hanson-Dyer și tipărite prin editura sa: Éditions de l'Oiseau-Lyre.[5] Multe dintre lucrările compozitorilor francezi au fost scrise pentru concursul Prix de Rome.
Ansambluri de trio de ancii
modificare- Bucharest Wind Ensemble
- Cavel Trio
- Saarland Radio Wind Trio
- Trois Bois[nefuncțională – arhivă],
- Trio d’Anches de Cologne
- Trio d’Anches Hamburg
- Trio d'Anches de Monte-Carlo
- Trio Lézard,
- Zagreb Wind Trio
Listă cu lucrările scrise pentru trio de ancii
modificareArgentina
modificare- Salvador Ranieri, Sonata Trió (1960)[6]
Belgia
modificare
|
|
Brazilia
modificare- Heitor Villa-Lobos, Trio (1921)
Bulgaria
modificare
|
|
Canada
modificare
|
|
Croația
modificare
|
|
Republica Cehă / Slovacia
modificare
|
|
Danemarca
modificare
|
|
Franța
modificare
|
|
Germania
modificare
|
|
Ungaria
modificare
|
|
Italia
modificare- Fulvio Caldini, Guillaume, Op. 10 (1983)
Japan
modificare
|
|
Luxemburg
modificare
|
|
Macedonia
modificare- Toma Prošev, Četiri eseja
Olanda
modificare
|
|
Norvegia
modificare
|
|
Polonia
modificare
|
|
România[17]
modificare
|
|
Rusia
modificareSuedia
modificare
|
|
Elveția
modificare
|
|
Regatul Unit
modificare
|
|
Statele Unite
modificare
|
|
Trio-uri de ancii cu acompaniament
modificareReed trio with orchestra
modificare- Henri Tomasi, Divertimento Corsica for reed trio, strings and harp (1952)
Reed trio with piano
modificare
|
|
Referințe
modificare- ^ Gillespie, James E. (). „The Reed Trio: An Annotated Bibliography of Original Published Works”. Detroit Studies in Music. The University of California (20). ISSN 0070-3885.
- ^ Fliégier reed trio on IMSLP
- ^ Gillespie, James E. (). „The Reed Trio: An Annotated Bibliography of Original Published Works”. Detroit Studies in Music. The University of California (20). ISSN 0070-3885.
- ^ History of the reed trio on Trio Lézard's website[nefuncțională]
- ^ Bretz, Jacqueline Therese (). „The Reed Trio: Analysis of Works by Ibert, Françaix and Schreiner with a Representative Repertoire List”. Ohio State University. Accesat în .[nefuncțională]
- ^ Clark, Walter Aaron. „Ranieri, Salvador”. Oxford Music Online. Accesat în .
- ^ Rossel, Jens. „Berg, Gunnar”. Oxford Music Online. Accesat în .
- ^ Andrieux, Françoise; Briscoe, James R. „Arrieu, Claude”. Oxford Music Online. Accesat în .
- ^ Fletcher, Kristine Klopfenstein (). „VI. Annotated Bibliography of Commissioned Solos for Bassoon, 1898-1984”. The Paris Conservatoire and the Contest Solos for Bassoon. Indiana University Press. p. 74. ISBN 0-253-34215-5.
- ^ Evans, Gary Windell (decembrie 2006). „CHAPTER 4 THE CHAMBER AND SOLO WORKS FOR CLARINET BY MARCEL MIHALOVICI”. Marcel Mihalovici: A Critical Evaluation of His Solo and Chamber Works for Clarinet, A Lecture Recital, Together with Three Recitals of Selected Works by Bozza, Uhl, Martino, Sowerby, Kalliwoda, Bax, and Others (PDF) (Teză). University of North Texas. Accesat în .
- ^ Fletcher, Kristine Klopfenstein (). „VI. Annotated Bibliography of Commissioned Solos for Bassoon, 1898-1984”. The Paris Conservatoire and the Contest Solos for Bassoon. Indiana University Press. p. 87. ISBN 0-253-34215-5.
- ^ Fletcher, Kristine Klopfenstein (). „VI. Annotated Bibliography of Commissioned Solos for Bassoon, 1898-1984”. The Paris Conservatoire and the Contest Solos for Bassoon. Indiana University Press. p. 86. ISBN 0-253-34215-5.
- ^ Herd, Judith. „Shinohara, Makoto”. Oxford Music Online. Accesat în .
- ^ „Cigrang Trio d'Anches at Luxembourg Music Publishers”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Weber, Loll. „Krumlovsky, Claus”. Oxford Music Online. Accesat în .
- ^ Samama, Leo. „Escher, Rudolf”. Oxford Music Online. Accesat în .
- ^ Ghita, Valentin, The-Repertoire-of-Romanian-Musical-Creation-for-Wind-Instruments (PDF), Ars Ventus Association[nefuncțională]
- ^ Cosma, Octavian; Rădulescu, Antigona. „Dinescu, Violeta”. Oxford Music Online. Accesat în .
- ^ Müller, Patrick. „Zbinden, Julien-François”. Oxford Music Online. Accesat în .
- ^ Standford Cartoons (composer's website)
- ^ Mechem Reed Trio on the composer's website
- ^ Pasler, Jann; Rife, Jerry. „Schmitt, Florent”. Oxford Music Online. Accesat în .
- ^ Standford Suite Humoresque (composer's website)
Lectură suplimentară
modificare- James E. Gillespie (). „The Reed Trio: An Annotated Bibliography of Original Published Works”. Google Books. Accesat în .