Tunelul de la Godarville

Tunelul de la Godarville este un fost tunel navigabil de pe canalul Charleroi-Bruxelles, situat în Godarville, un sat din comuna belgiană Chapelle-lez-Herlaimont. Tunelul are o lungime de circa 1050 metri.[1][2]

Tunelul de la Godarville

Interiorul tunelului
Privire de ansamblu
Nume oficialîn franceză Tunnel de Godarville
LocalizareGodarville, comuna Chapelle-lez-Herlaimont
Curs de apăCanalul Charleroi-Bruxelles
Statistici
Început lucrări1882
Deschis1885
Închis1958
Indicatori tehnici
Lungime1050 m
Deschiderea tunelului9
Lățime8 m
Pescaj2,1 m
Drum de halaj1
Plan de încadrare
Tunelul de la Godarville se află în Hainaut
Tunelul Godarville
Tunelul
Godarville
Poziția tunelului pe harta provinciei Hainaut

Istoric modificare

Pentru a depăși diferențele de nivel semnificative de pe canalul Charleroi-Bruxelles, pe valea râului Samme, între Ronquières și Seneffe, au fost construite numeroase ecluze, iar în cătunul „La Bête Refaite” a fost străpuns în 1832 un tunel cu o lungime de 1267 m.[3][4]

La scurtă vreme, în urma exploziei activităților industriale, s-a simțit nevoia creșterii capacității de transport pe canal, iar între 1854 și 1857 au fost întreprinse lucrări de lărgire și adâncire a acestuia pentru a permite navigația ambarcațiunilor de până la 350 de tone. Deoarece vechiul tunel de la Bête Refaite, având o lățime de doar 4 metri, constituia un punct de strangulare, a fost construit un nou tunel în apropierea satului Godarville. Prin construcția acestuia a putut fi redus și numărul ecluzelor de pe canal, de la 55 anterior la doar 30. Tunelul a fost executat de compania Entreprise Daudergnies, iar lucrările au demarat în martie 1882.[1][3] Lucrarea a fost inaugurată în 1885.[1][3] În interior, la sud față de cursul canalului, a fost amenajat un trotuar pavat cu piatră cubică pe care circulau caii care tractau ambarcațiunile.

După al Doilea Război Mondial s-a decis o nouă lărgire a canalului, care să permită circulația navelor de până la 1350 de tone.[4] Deoarece nici cursul râului Samme, nici tunelul de la Godarville nu puteau asigura gabaritele cerute de această lărgire, a fost nevoie de construirea unui nou traseu al canalului între Ronquières și Godarville. În 1968, la Ronquières a fost inaugurat un plan înclinat, prin a cărui construcție a fost din nou redus numărul total al ecluzelor, de la 30 la numai 11 (incluzând și planul).[5] La Godarville, noul traseu al canalului a fost realizat într-o mare tranșee deschisă, la vest de tunel.[5]

Tunelul de la Godarville a fost abandonat în 1958.[2] Ambele sale portaluri sunt actualmente închise cu mari porți metalice pentru a descuraja accesul publicului și a împiedica diferențele mari de temperatură sau pătrunderea frigului și vântului puternic din timpul iernii.[6] Actualmente tunelul adăpostește colonii de chiroptere, specie protejată.[3]

Pe 21 martie 1978, Comisia Regală a Monumentelor și Siturilor din Belgia a clasat tunelul ca monument de patrimoniu industrial.[6]

Caracteristici dimensionale modificare

  • lungime: 1050 m
  • lățime: 8 m
  • lățimea maximă a ambarcațiunilor: 5 m
  • pescaj maxim: 2,1 m

Galerie de imagini modificare

Note modificare

  1. ^ a b c Karel Roose. „Tunnel de Godarville” (în engleză). Canal tunnels in Belgium. Accesat în . 
  2. ^ a b Michel Hensen. „Tunnel Godarville - Oud kanaal Charleroi Brussel” (în neerlandeză). binnenvaartinbeeld.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ a b c d „Le tunnel de Godarville” (în franceză). tchorski.morkitu.org. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ a b „Par ici passaient les péniches ..” (în franceză). RTBF. . Accesat în . 
  5. ^ a b Eric Meuwissen (). „1 Godarville” (în franceză). Le Soir. Accesat în . 
  6. ^ a b „LES TUNNELS ET LES ÉCLUSES” (PDF). wallonie.be (în franceză). Pagina web oficială a Regiunii Valone. septembrie 2019. p. 17. Accesat în . 

Legături externe modificare

 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Tunelul de la Godarville