Tunica albuginea a clitorisului

Tunica albuginea (membrană albă) reprezintă un țesut conjunctiv, învelișul fibros și dens al corpurilor cavernoase.[1] Tunica albuginea este alcătuită din fibre de colagen și elastină (substanță organică elastică și albuminoasă). În regiune corpului clitorisului grosime medie a tunicii măsoară aproximativ 300 μm (0,3 mm).[2]

Tunică albuginea a clitorisului
Clitoral body, internal anatomy.png
Secțiune transversală prin corpul clitorisului (segmentul descendent):
1 - Trabecule; 2 - Cavernă (lacună); 3 - Nervul dorsal al clitorisului; 4 - Artera superficială a clitorisului; 5 - Vena dorsală superficială; 6 - Vena dorsală profundă; 7 - Artera profundă a clitorisului; 8 - Piele; 9 - Țesut subcutanat; 10 - Fascia clitorisului; 11 - Tunica albuginea; 12 - Septul median al corpului clitorisului.
Detalii
LatinăTunica albuginea corpus cavernosum clitoridis
Tunica albuginea corpus spongiosum clitoridis
SistemAparatul genital feminin
Resurse externe
FMA21852
Terminologie anatomică

StructurăModificare

Tunica albuginea a clitorisului este alcătuit din două straturi de fascicule de colagen. Fasciculele din stratul profund sunt orientate circular, în timp ce stratul superficial este orientat longitudinal și formează un tub cilindric. Totuși, doar stratul circular profund poate fi clar vizibil în structura clitorisului. Prezența plexului venos subalbugineal în corpii cavernoași clitoridieni este controversată. Există publicații care neagă prezența plexului,[3] altele confirmă.[4]

Clitorisul este alcătuit din doi corpi cavernoși fiecare fiind înfășurat cu propria tunică albuginea.[5] La nivelul rădăcinilor clitorisului, tunica este mai subțire și poate fi vizualizată doar prin intermediul disecției, deoarece este complet acoperită de mușchiul ischiocavernos.

Până în locul joncțiunii a rădăcinilor clitoridiene, corpii cavernoși ale rădăcinii încă își păstrează forma cilindrică. Dar, după alipire, corpii cavernoși cilindrici preiau forme semicilindrice (în secțiune transversală). Corpurile cavernoase ale rădăcinilor concresc reciproc prin suprafețele mediale, formând corpul clitorisului, și albuginea se contopește într-o tunică comună. Pe linia mediană, între corpii cavernoși, tunica albuginea formează septul clitoridian prin unirea fibrelor conjunctive. Tunica albuginea tapetează complet corpii cavernoși și se conectează, deasupra corpului clitorisului, cu fascicule de colagene ale ligamentului suspensor.

De la fața profundă a tunicii albuginee și de pe septul median se pleacă spre interiorul copurilor cavernoase un sistem de trabecule care se ramifică în toate direcțiile. Trabeculele sunt alcătuite dintr-un țesut fibros elastic și muscular neted, delimitând un sistem de spații cavernoase interconectate care se umplu cu sânge în timpul excitației.[4]

FuncțieModificare

Existența albuginei este esențială în realizarea fenomenului de tumescență a clitorisului (erecție). Fasciculele de colagen ale albuginea sunt ondulate și au proprietatea de a se extinde. În rezultatul umplerii cavernelor cu sânge are loc compresia venelor plexului sub-albugineal prevenind refluxul sângelui din corpii cavernoși.[4] La un moment, din cauza subțierii sale și a întinderii complete a fibrelor de colagen, tunica se opune presiunii sângelui acumulat în corpi. Astfel, dilatarea clitorisului încetează și devine maximă oferindu-i rigiditate.

Tunica bulbului vestibularModificare

Tunica bulbilor vestibulari are aceeași structură ca cea a corpurilor clitoridieni, cu deosebirea că albuginea și trabeculele sunt mai fine, și cavernele relativ mai mari.

OmologieModificare

Tunica albuginea a clitorisului prezintă caracteristici asemănătoare cu cea corpilor cavernoși ai penisului cu unele diferențe. Tunica albuginea feminină este de 2-3 ori mai subțire.[1] Fibrile longitudinale superficiale ale albuginea clitoridiene sunt mai rare, în cea mai mare parte a lungimii corpilor cavernoși, sau chiar absente pe anumite porțiuni. La bărbați cele două straturi de fascicule de colagen ale tunicii sunt bine exprimate. Acesta se explică prin alungirea modestă a clitorisului în timpul excitației, comparativ cu cea a penisului care are un rol important în actul sexual.

BibliografieModificare

  • DI MARINO, Vincent; LEPIADI, Hubert. Anatomic Study of the Clitoris and the Bulbo-Clitoral Organ. Heidelberg: Springer, 2014. 152 p. ISBN 978-3-319-04893-2 DOI 10.1007/978-3-319-04894-9

ReferințeModificare

  1. ^ a b Baskin, Laurence; Shen, Joel; Sinclair, Adriane; Cao, Mei; Liu, Xin; Liu, Ge; Isaacson, Dylan; Overland, Maya; Li, Yi (2018-09). „Development of the human penis and clitoris”. In: Differentiation; Research in Biological Diversity, 103, pp. 74–85, doi:10.1016/j.diff.2018.08.001, ISSN 1432-0436, PMC 6234061  , PMID 30249413, accesat în 2020-12-28
  2. ^ O'Connell, Helen E.; Sanjeevan, Kalavampara V.; Hutson, John M. (2005-10). „Anatomy of the Clitoris”. In: Journal of Urology (în engleză), 174 (4 Part 1), pp. 1189–1195, doi:10.1097/01.ju.0000173639.38898.cd, ISSN 0022-5347, accesat în 2020-12-28
  3. ^ Toesca, A; Stolfi, V M; Cocchia, D (1996-06). „Immunohistochemical study of the corpora cavernosa of the human clitoris.”. In: Journal of Anatomy, 188 (Pt 3), pp. 513–520, ISSN 0021-8782, PMC 1167479 Accesibil gratuit, PMID 8763468, accesat în 2020-12-28
  4. ^ a b c Puppo, Vincenzo (2013-01). „Anatomy and physiology of the clitoris, vestibular bulbs, and labia minora with a review of the female orgasm and the prevention of female sexual dysfunction”. In: Clinical Anatomy (în engleză), 26 (1), pp. 134–152, doi:10.1002/ca.22177, accesat în 2020-12-28
  5. ^ Puppo, Vincenzo (2011-01). „Embryology and anatomy of the vulva: the female orgasm and women's sexual health”. In: European Journal of Obstetrics & Gynecology and Reproductive Biology, 154 (1), pp. 3–8, doi:10.1016/j.ejogrb.2010.08.009, ISSN 0301-2115, accesat în 2020-12-28