Turneul celor Patru Trambuline

(Redirecționat de la Turneul celor patru trambuline)

Turneul celor Patru Trambuline este o competiție de sărituri cu schiurile ce se desfășoară în Germania și Austria ce cuprinde patru etape din cadrul Cupei Mondiale de sărituri cu schiurile.

Turneul celor Patru Trambuline
Sport Sărituri cu schiurile  Modificați la Wikidata
Data începerii   Modificați la Wikidata
Prezență online site web oficial
Pentru ediția actuală, vedeți :
1953 Four Hills Tournament[*][[1953 Four Hills Tournament (1953 edition of the Four Hills Tournament)|​]]  Modificați la Wikidata

Campionul Turneului celor Patru Trambuline este cel care obține cele mai multe puncte în cele 4 concursuri. Cele patru concursuri individuale sunt parte a Cupei Mondiale de Sărituri cu schiurile, iar atribuirea punctelor se face în exact același mod ca în toate celelalte evenimente ale Cupei Mondiale.

Trambuline

modificare
Imagine Place Nume Punctul K Lungimea Record
  Oberstdorf, Germania Schattenbergschanze K-120 HS 137 143,5 m (2003)
  Sigurd Pettersen, Norvegia
  Garmisch-Partenkirchen, Germania Große Olympiaschanze K-125 HS 140 144,0 m (2021)
  Dawid Kubacki, Polonia
  Innsbruck, Austria Bergiselschanze K-120 HS 130 138,0 m (2015)
  Michael Hayböck, Austria
  Bischofshofen, Austria Paul-Außerleitner-Schanze K-125 HS 140 145,0 m (2019)
  Dawid Kubacki, Polonia

Sistemul eliminatoriu

modificare

Una dintre particularitățile turneului este sistemul său de calificare. Spre deosebire de alte evenimente de sărituri cu schiurile în care cei mai buni 30 de concurenți din prima rundă de calificare se califica pentru a doua rundă, toate evenimentele Turneului urmează un sistem eliminatoriu, introdus pentru prima dată în sezonul 1996-1997.

Cei 50 de concurenți sunt împărțiți în 25 de perechi. Toți cei 25 de câștigători ai acestor dueluri, plus cei mai buni cinci învinși, se califica pentru a doua rundă. Teoretic, este posibil ca un concurent care termină în prima rundă pe locul al 12-lea să nu se califice pentru a doua rundă (în cazul în care pierde duelul său, cinci învinși norocoși și câștigătorii duelurilor lor au rezultate mai bune), în timp ce săritorul cu rezultatul al 49-lea se poate califica (dacă "rivalul" lui are cel mai slab rezultat). Pe de altă parte, este puțin probabil ca săritorii să fie dezavantajați de o eventuală modificare semnificativă a condițiilor meteorologice între începutul și sfârșitul primei serii. O schimbare a direcției și a vitezei vântului poate face imposibil pentru cei mai buni săritori să aibă un rezultat bun. În cazul unor condiții semnificativ mai rele în a doua jumătate a primei serii, există posibilitatea ca majoritatea celor mai buni săritori să fie eliminați. Asocierea directă a concurenților reduce impactul acestor condiții. În acest format al competiției seriile de calificare sunt apreciate la fel de bine, deoarece săritorii cu un rezultat mai bun de calificare vor avea posibilitatea de a concura împotriva unor săritori cu un rezultat mai slab. Prin urmare, nu este de ajuns pentru un săritor să fie în primii 50 în calificări (cu orice rezultat), dar este mai bine pentru el să obțină un rezultat cât mai bun posibil.

Primul săritor din concurs este cel care s-a calificat al 26-lea, urmat de perechea sa, care s-a calificat al 25-lea. Următoarea pereche e formată din cei care s-au calificat al 27-lea și al 24-lea, apoi cea formată din cei care s-au calificat al 28-lea și al 23-lea etc. Ultima pereche are ultimul săritor calificat împotriva primului săritor. Cu toate acestea, celor din primii 10 din Cupa Mondiale primesc un loc sigur în competiție și există posibilitatea să nu participe la calificări. Acest lucru ar putea însemna să existe câteva perechi puternice în partea finală a primei runde.

Dacă calificarea este amânată până în ziua de concurs, sistemul eliminatoriu nu este utilizat și concursul urmează regulile obișnuite ale Cupei Mondiale. Din acest motiv în sezonul 2007-2008 sistemul eliminatoriu a fost folosit doar la Oberstdorf.

Lista câștigătorilor

modificare
* A câștigat toate cele patru concursuri în același sezon
An Oberstdorf Garmisch-
Partenkirchen
Innsbruck Bischofshofen Victorie per total
1952–53   Erling Kroken   Asgeir Dølplads   Sepp Bradl   Halvor Næs   Sepp Bradl
1953–54   Olav Bjørnstad   Olav Bjørnstad   Olav Bjørnstad   Sepp Bradl   Olav Bjørnstad
1954–55   Aulis Kallakorpi   Aulis Kallakorpi   Torbjørn Ruste   Torbjørn Ruste   Hemmo Silvennoinen
1955–56   Eino Kirjonen   Hemmo Silvennoinen   Koba Zakadze   Yuri Skorzov   Nikolay Kamenskiy
1956–57   Pentti Uotinen   Nikolay Kamenskiy   Nikolai Schamov   Eino Kirjonen   Pentti Uotinen
1957–58   Nikolai Kamenski   Willi Egger   Helmut Recknagel   Helmut Recknagel   Helmut Recknagel
1958–59   Helmut Recknagel   Helmut Recknagel   Helmut Recknagel   Walter Habersatter   Helmut Recknagel
1959–60   Max Bolkart   Max Bolkart   Max Bolkart   Albin Plank   Max Bolkart
1960–61   Juhani Kärkinen   Koba Zakadze   Kalevi Kärkinen   Helmut Recknagel   Helmut Recknagel
1961–62   Eino Kirjonen   Georg Thoma   Willi Egger   Willi Egger   Eino Kirjonen
1962–63   Toralf Engan   Toralf Engan   Toralf Engan   Torbjørn Yggeseth   Toralf Engan
1963–64   Torbjørn Yggeseth   Veikko Kankkonen   Veikko Kankkonen   Baldur Preiml   Veikko Kankkonen
1964–65   Torgeir Brandtzæg   Erkki Pukka   Torgeir Brandtzæg   Bjørn Wirkola   Torgeir Brandtzæg
1965–66   Veikko Kankkonen   Paavo Lukkariniemi   Dieter Neuendorf   Veikko Kankkonen   Veikko Kankkonen
1966–67   Dieter Neuendorf   Bjørn Wirkola   Bjørn Wirkola   Bjørn Wirkola   Bjørn Wirkola
1967–68   Dieter Neuendorf   Bjørn Wirkola   Gariy Napalkov   Jiří Raška   Bjørn Wirkola
1968–69   Bjørn Wirkola   Bjørn Wirkola   Bjørn Wirkola   Jiří Raška   Bjørn Wirkola
1969–70   Gariy Napalkov   Jiří Raška   Bjørn Wirkola   Jiří Raška   Horst Queck
1970–71   Ingolf Mork   Ingolf Mork   Zbyněk Hubač   Ingolf Mork   Jiří Raška
1971–72   Yukio Kasaya   Yukio Kasaya   Yukio Kasaya   Bjørn Wirkola   Ingolf Mork
1972–73   Rainer Schmidt   Rainer Schmidt   Sergei Botschkov   Rudolf Höhnl   Rainer Schmidt
1973–74   Hans-Georg Aschenbach   Walter Steiner   Hans-Georg Aschenbach   Bernd Eckstein   Hans-Georg Aschenbach
1974–75   Willi Pürstl   Karl Schnabl   Karl Schnabl   Karl Schnabl   Willi Pürstl
1975–76   Toni Innauer   Toni Innauer   Jochen Danneberg   Toni Innauer   Jochen Danneberg
1976–77   Toni Innauer   Jochen Danneberg   Henry Glaß   Walter Steiner   Jochen Danneberg
1977–78   Matthias Buse   Jochen Danneberg   Per Bergerud   Kari Ylianttila   Kari Ylianttila
1978–79   Yuri Ivanov   Josef Samek   Pentti Kokkonen   Pentti Kokkonen   Pentti Kokkonen
1979–80   Jochen Danneberg   Hubert Neuper   Hubert Neuper   Martin Weber   Hubert Neuper
1980–81   Hubert Neuper   Horst Bulau   Jari Puikkonen   Armin Kogler   Hubert Neuper
1981–82   Matti Nykänen   Roger Ruud   Manfred Deckert
  Per Bergerud
  Hubert Neuper   Manfred Deckert
1982–83   Horst Bulau   Armin Kogler   Matti Nykänen   Jens Weißflog   Matti Nykänen
1983–84   Klaus Ostwald   Jens Weißflog   Jens Weißflog   Jens Weißflog   Jens Weißflog
1984–85   Ernst Vettori   Jens Weißflog   Matti Nykänen   Hroar Stjernen   Jens Weißflog
1985–86   Pekka Suorsa   Pavel Ploc   Jari Puikkonen   Ernst Vettori   Ernst Vettori
1986–87   Vegard Opaas   Andreas Bauer   Primož Ulaga   Tuomo Ylipulli   Ernst Vettori
1987–88   Pavel Ploc   Matti Nykänen   Matti Nykänen   Matti Nykänen   Matti Nykänen
1988–89   Dieter Thoma   Matti Nykänen   Jan Boklöv   Mike Holland   Risto Laakkonen
1989–90   Dieter Thoma   Jens Weißflog   Ari-Pekka Nikkola   František Jež   Dieter Thoma
1990–91   Jens Weißflog   Jens Weißflog   Ari-Pekka Nikkola   Andreas Felder   Jens Weißflog
1991–92   Toni Nieminen   Andreas Felder   Toni Nieminen   Toni Nieminen   Toni Nieminen
1992–93   Christof Duffner   Noriaki Kasai   Andreas Goldberger   Andreas Goldberger   Andreas Goldberger
1993–94   Jens Weißflog   Espen Bredesen   Andreas Goldberger   Espen Bredesen   Espen Bredesen
1994–95   Reinhard Schwarzenberger   Janne Ahonen   Kazuyoshi Funaki   Andreas Goldberger   Andreas Goldberger
1995–96   Mika Laitinen   Reinhard Schwarzenberger   Andreas Goldberger   Jens Weißflog   Jens Weißflog
1996–97   Dieter Thoma   Primož Peterka   Kazuyoshi Funaki   Dieter Thoma   Primož Peterka
1997–98   Kazuyoshi Funaki   Kazuyoshi Funaki   Kazuyoshi Funaki   Sven Hannawald   Kazuyoshi Funaki
1998–99   Martin Schmitt   Martin Schmitt   Noriaki Kasai   Andreas Widhölzl   Janne Ahonen
1999–00   Martin Schmitt   Andreas Widhölzl   Andreas Widhölzl   Andreas Widhölzl   Andreas Widhölzl
2000–01   Martin Schmitt   Noriaki Kasai   Adam Małysz   Adam Małysz   Adam Małysz
2001–02   Sven Hannawald   Sven Hannawald   Sven Hannawald   Sven Hannawald   Sven Hannawald *
2002–03   Sven Hannawald   Primož Peterka   Janne Ahonen   Bjørn Einar Romøren   Janne Ahonen (2)
2003–04   Sigurd Pettersen   Sigurd Pettersen   Peter Žonta   Sigurd Pettersen   Sigurd Pettersen
2004–05   Janne Ahonen   Janne Ahonen   Janne Ahonen   Martin Höllwarth   Janne Ahonen (3)
2005–06   Janne Ahonen   Jakub Janda   Lars Bystøl   Janne Ahonen   Janne Ahonen (4)
  Jakub Janda
2006–07   Gregor Schlierenzauer   Andreas Küttel   Anders Jacobsen   Gregor Schlierenzauer   Anders Jacobsen
2007–08   Thomas Morgenstern   Gregor Schlierenzauer   Janne Ahonen   Janne Ahonen   Janne Ahonen (5)
2008–09   Simon Ammann   Wolfgang Loitzl   Wolfgang Loitzl   Wolfgang Loitzl   Wolfgang Loitzl
2009–10   Andreas Kofler   Gregor Schlierenzauer   Gregor Schlierenzauer   Thomas Morgenstern   Andreas Kofler
2010–11   Thomas Morgenstern   Simon Ammann   Thomas Morgenstern   Tom Hilde   Thomas Morgenstern
2011–12   Gregor Schlierenzauer   Gregor Schlierenzauer   Andreas Kofler   Thomas Morgenstern   Gregor Schlierenzauer
2012–13   Anders Jacobsen   Anders Jacobsen   Gregor Schlierenzauer   Gregor Schlierenzauer   Gregor Schlierenzauer (2)
2013–14   Simon Ammann   Thomas Diethart   Anssi Koivuranta   Thomas Diethart   Thomas Diethart
2014–15   Stefan Kraft   Anders Jacobsen   Richard Freitag   Michael Hayboeck   Stefan Kraft
2015–16   Severin Freund   Peter Prevc   Peter Prevc   Peter Prevc   Peter Prevc
2016–17   Stefan Kraft   Daniel-André Tande   Daniel-André Tande   Kamil Stoch   Kamil Stoch
2017–18   Kamil Stoch   Kamil Stoch   Kamil Stoch   Kamil Stoch   Kamil Stoch * (2)
2018–19   Ryoyu Kobayashi   Ryoyu Kobayashi   Ryoyu Kobayashi   Ryoyu Kobayashi   Ryoyu Kobayashi *
2019–20   Ryoyu Kobayashi   Marius Lindvik   Marius Lindvik   Dawid Kubacki   Dawid Kubacki
2020–21   Karl Geiger   Dawid Kubacki   Kamil Stoch   Kamil Stoch   Kamil Stoch (3)
2021–22   Ryoyu Kobayashi   Ryoyu Kobayashi   Ryoyu Kobayashi   Daniel Huber   Ryoyu Kobayashi (2)
2022–23   Halvor Egner Granerud   Halvor Egner Granerud   Dawid Kubacki   Halvor Egner Granerud   Halvor Egner Granerud

Recorduri

modificare

Janne Ahonen este singurul săritor de schi care a câștigat turneul de cinci ori, cu victorii în 1998-1999, 2002-03, 2004-05, 2005-06 și 2007-08. Jens Weißflog a fost primul săritor de schi care a ajuns la patru victorii, câștigând turneele din 1984, 1985, 1991 și 1996. Helmut Recknagel și Bjørn Wirkola au câștigat trei titluri fiecare. Victoriile lui Wirkola a venit în trei ani consecutivi (1967-1969), un record încă neegalat.

Cea de a patra victorie a lui Janne Ahonen din 2005-06 a fost prima în care victoria împărțită, cu Jakub Janda, care a câștigat primul său titlu la acest turneu.

Jens Weißflog și Bjørn Wirkola au câștigat fiecare zece concursuri la Turneul celor Patru Trambuline. Janne Ahonen si Gregor Schlierenzauer sunt următorii cu 9 victorii, iar Matti Nykänen are șapte.

În 2000-01, la a 49-a ediție a turneului, Adam Małysz l-a învins pe al doilea clasat, Janne Ahonen, 104,4 puncte. Aceasta este cea mai mare diferență de câștig din istoria turneului. El a câștigat, de asemenea, toate cele patru calificări în acel an. În anul următor, Sven Hannawald a devenit primul care a câștigat toate cele patru concursuri într-un singur sezon, record ce a rezistat 16 ani, până la ediția cu numărul 66 din sezonul 2017-18 când polonezul Kamil Stoch a reușit și el să câștige toate cele 4 etape ale turneului, după care chiar în sezonul următor aceeași performanță a reușit-o și japonezul Ryoyu Kobayashi.

Germania are cele mai multe victorii, șaisprezece (dintre care unsprezece au fost înainte de 1989). Urmează Finlanda cu 15 victorii, apoi Austria cu 14 victorii și Norvegia cu 10 victorii. Cehoslovacia și unul dintre succesorii săi, Cehia au cu două victorii; următoarele țări au toate o singură victorie: Japonia, Slovenia, Polonia și URSS.

Legături externe

modificare