Uioara de Jos, Alba

Uioara de Jos (în trecut Ciunga^[1], în maghiară Csongva) este o localitate componentă a orașului Ocna Mureș din județul Alba, Transilvania, România.

Coordonate: 46°22′15″N 23°50′19″E ({{PAGENAME}}) / 46.37083°N 23.83861°E
Uioara de Jos
— *localitate componentă[]** —

Uioara de Jos (România) Poziția geografică în România

Țară	România
Județ	Alba
Oraș	Ocna Mureș

SIRUTA	1810
Atestare	1215

Altitudine	395 m.d.m.

Populație (2021)
- Total	702 locuitori

Fus orar	EET (+2)
- Ora de vară (DST)	EEST (+3)
Cod poștal	515704

Prezență online
GeoNames
Modifică date / text

Date geografice

Altitudine medie: 395 m.

Istoric

Așezare neolitică și daco-romană.

Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 140) localitatea apare sub numele de „Csungva”. La cca 1 km sud de localitate exista în acel timp o mică mănăstire românească, notată pe hartă ca „Wallachisches Kloster Monaster”.

În anul 1963 la Uioara de Jos, în punctul numit "La Pârloage", s-au descoperit 42 de morminte de incinerație, datând din secolele VIII-IX.

Satul este atestat în documentele din secolul al XIII-lea sub denumirea de Terra Ciungua.

Siturile arheologice de la Uioara de Jos din punctul “Grui” sunt înscrise pe lista monumentelor istorice din județul Alba^[2], elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010.

Lăcașuri de cult

Vechea mănăstire. E amintită în conscripția episcopului Atanasie Rednic din 1765. In 1774 avea doi călugări. Averea: loc arător de 6 găleți^[3] și 2 mierțe^[4], fânaț de 10 care de fân, o vie și o pădure. Interiorul mănăstirii avea 170 orgii (stânjeni vienezi) lungime și 96 orgii lățime. Călugării erau greco-catolici. În 1775 Filoteu Laszlo dă egumenului^[5] Teodosie de aici o scrisoare de recomandare pentru cerșit. Teodosie era egumen și la 1783, cum se deduce dintr'o scrisoare a lui Ignatie Darabant din 12 februarie 1783 trimisă preotului Samoilă Laday din Băgau^[6].
Biserica „Adormirea Maicii Domnului“.
Biserica „Sf. Nicolae“.

Obiective turistice

Două așezări neolitice (locuire civilă). Datare: Neolitic.
Situl arheologic din punctul “Grui” (1,5 km sud de marginea satului, la izvorul Văii Ciunga). Așezare preistorică și din epoca migrațiilor (locuire civilă). Datare: Epoca Bronzului, Epoca migrațiilor, Hallstatt, Eneolitic^[7].

Vezi și

Lista monumentelor istorice din județul Alba

Legături externe

Materiale media legate de Uioara de Jos la Wikimedia Commons
CIMEC (raport de cercetare arheologică) Arhivat în 14 mai 2011, la Wayback Machine.
CIMEC (siturile arheologice de la Uioara de Jos)^{[nefuncțională]}
Repertoriul așezărilor rurale din Dacia romană (vezi Ciunga)
Repertoriul așezărilor rurale din Dacia romană (vezi Uioara de Jos)
Piese de podoabă și vestimentație la grupurile etnice din Transilvania (sec.VII-XII)
Ocna Mureș – prezentare generală (referat)^{[nefuncțională]}
Harta Uioara de Jos

Note

^ În anul 1964 a primit actuala denumire prin Decretul Consiliului de Stat nr.799/1964 (https://lege5.ro/Gratuit/he2dambq/decretul-nr-799-1964-privind-schimbarea-denumirii-unor-localitati)
^ http://www.monumenteistorice.ro/legislatie/LMI/LMI-2010_AB.pdf^{[nefuncțională]}
^ 1 găleată = 80 litri de cereale
^ Miarță: veche unitate de capacitate pentru cereale având cca 215 litri (10 banițe)
^ Egumen: superiorul unei mănăstiri
^ http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/culturacrestina/1919/BCUCLUJ_FP_279432_1919_008_007_008.pdf Vechile mănăstiri românești din Ardeal
^ Eneolitic: ultima fază a neoliticului, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră, os, cupru etc. și a podoabelor de cupru (aramă).

Galerie de imagini

Biserică
Biserică

[1] În anul 1964 a primit actuala denumire prin Decretul Consiliului de Stat nr.799/1964 (https://lege5.ro/Gratuit/he2dambq/decretul-nr-799-1964-privind-schimbarea-denumirii-unor-localitati)

[2] ttp://www.monumenteistorice.ro/legislatie/LMI/LMI-2010_AB.pdf^{[nefuncțională]}

[3] 1 găleată = 80 litri de cereale

[4] Miarță: veche unitate de capacitate pentru cereale având cca 215 litri (10 banițe)

[5] Egumen: superiorul unei mănăstiri

[6] ttp://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/culturacrestina/1919/BCUCLUJ_FP_279432_1919_008_007_008.pdf Vechile mănăstiri românești din Ardeal

[7] Eneolitic: ultima fază a neoliticului, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră, os, cupru etc. și a podoabelor de cupru (aramă).

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]