Deschide meniul principal

Uioara de Jos, Alba

localitate componentă a orașului Ocna Mureș, județul Alba, România
Uioara de Jos
—  localitate componentă[*]  —
Uioara de Jos
Uioara de Jos
Uioara de Jos (România)
Poziția geografică în România
Coordonate: 46°22′15″N 23°50′19″E46°22′15″N 23°50′19″E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețFlag of Alba County.jpg Alba
Oraș[*]ROU AB Ocna Mures CoA1.jpg Ocna Mureș

SIRUTA1810
Atestare1215

Altitudine395 m.d.m.

Populație (2011)
 - Total960 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal515704

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Uioara de Jos (în trecut Ciunga[1], în maghiară Csongva) este o localitate componentă a orașului Ocna Mureș din județul Alba, Transilvania, România.

Uioara de Jos pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773 (Sectio 140)

Cuprins

Date geograficeModificare

Altitudine medie: 395 m.

IstoricModificare

Așezare neolitică și daco-romană.

Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 140) localitatea apare sub numele de „Csungva”. La cca 1 km sud de localitate exista în acel timp o mică mănăstire românească, notată pe hartă ca „Wallachisches Kloster Monaster”.

În anul 1963 la Uioara de Jos, în punctul numit "La Pârloage", s-au descoperit 42 de morminte de incinerație, datând din secolele VIII-IX.

Satul este atestat în documentele din secolul al XIII-lea sub denumirea de Terra Ciungua.

Siturile arheologice de la Uioara de Jos din punctul “Grui” sunt înscrise pe lista monumentelor istorice din județul Alba[2], elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010.

Lăcașuri de cultModificare

  • Vechea mănăstire. E amintită în conscripția episcopului Atanasie Rednic din 1765. In 1774 avea doi călugări. Averea: loc arător de 6 găleți[3] și 2 mierțe[4], fânaț de 10 care de fân, o vie și o pădure. Interiorul mănăstirii avea 170 orgii (stânjeni vienezi) lungime și 96 orgii lățime. Călugării erau greco-catolici. În 1775 Filoteu Laszlo dă egumenului[5] Teodosie de aici o scrisoare de recomandare pentru cerșit. Teodosie era egumen și la 1783, cum se deduce dintr'o scrisoare a lui Ignatie Darabant din 12 februarie 1783 trimisă preotului Samoilă Laday din Băgau[6].
  • Biserica „Adormirea Maicii Domnului“.
  • Biserica „Sf. Nicolae“.

Obiective turisticeModificare

  • Două așezări neolitice (locuire civilă). Datare: Neolitic.
  • Situl arheologic din punctul “Grui” (1,5 km sud de marginea satului, la izvorul Văii Ciunga). Așezare preistorică și din epoca migrațiilor (locuire civilă). Datare: Epoca Bronzului, Epoca migrațiilor, Hallstatt, Eneolitic[7].

Vezi șiModificare

Legături externeModificare

NoteModificare

  1. ^ În anul 1964 a primit actuala denumire prin Decretul Consiliului de Stat nr.799/1964 (https://lege5.ro/Gratuit/he2dambq/decretul-nr-799-1964-privind-schimbarea-denumirii-unor-localitati)
  2. ^ http://www.monumenteistorice.ro/legislatie/LMI/LMI-2010_AB.pdf
  3. ^ 1 găleată = 80 litri de cereale
  4. ^ Miarță: veche unitate de capacitate pentru cereale având cca 215 litri (10 banițe)
  5. ^ Egumen: superiorul unei mănăstiri
  6. ^ http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/culturacrestina/1919/BCUCLUJ_FP_279432_1919_008_007_008.pdf Vechile mănăstiri românești din Ardeal
  7. ^ Eneolitic: ultima fază a neoliticului, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră, os, cupru etc. și a podoabelor de cupru (aramă).

Galerie de imaginiModificare