Umanitarism
Umanitarismul este o credință activă în valoarea vieții umane, prin care oamenii practică un tratament binevoitor și acordă asistență altor oameni din motive morale, altruiste și logice. Ea este convingerea filozofică în desfășurarea de activități pentru folosul rasei umane într-o varietate de domenii legate în mod specific de bunăstarea umană. Un adept al acestei convingeri este cunoscut ca umanitarist.
O ideologie informală
modificareUmanitarismul este o ideologie informală; el este „doctrina că datoria oamenilor este de a promova bunăstarea umană”.[1]
Umanitarismul se bazează pe faptul că toate ființele umane merită să aibă parte de respect și demnitate și ar trebui tratate ca atare. Prin urmare, umanitariștii depun eforturi pentru realizarea bunăstării umanității ca un întreg. Este antiteza mentalității „noi vs. ei” care caracterizează tribalismul și naționalismul etnic. Umanitariștii detestă sclavia, încălcarea drepturilor de bază ale omului și discriminarea pe baza unor caracteristici cum ar fi culoarea pielii, religie, origine sau locul de naștere. Umanitarismul determină oamenii să salveze vieți, să atenueze suferințele și să promoveze demnitatea umană în mijlocul dezastrelor naturale sau a celor provocate de om. Umanitarismul este îmbrățișat de mișcări și de oameni din întregul spectru politic. Ideologia informală poate fi rezumată printr-un citat din Albert Schweitzer: „Umanitarismul constă în a nu sacrifica niciodată o ființă umană cu un scop”.
O doctrină universală
modificareJean Pictet, în comentariul său cu privire la Principiile fundamentale ale Crucii Roșii, pledează în favoarea caracteristicilor universale ale umanitarismului:
- Izvorul principiului umanității constă în esența moralității sociale care poate fi rezumată într-o singură frază, Orice ați dori ca oamenii să facă pentru voi, faceți-le și voi. Acest precept fundamental poate fi găsit, în formă aproape identică, în toate marile religii: brahmanismul, budismul, confucianismul, creștinismul, islamismul, iudaismul și taoismul. El este, de asemenea, regula de aur a pozitiviștilor, care nu aderă la nici o religie, ci numai la valorile morale în numele rațiunii pure. Nu este într-adevăr deloc necesar să se recurgă la concepte afective sau transcendentale pentru a recunoaște avantajul pe care îl au oamenii care lucrează împreună pentru a-și îmbunătăți situația.[2]
Umanitarismul ca profesie
modificareUn umanitarist este de obicei o persoană care lucrează în beneficiul omenirii și al oamenilor fară a fi răsplătit (Voluntari) dar există cazuri în care Umanitarismul este o profesie, în unele cazuri un Umanitarist poate fi un Ambasador al păcii, Activist independent, asociat unei organizatii caritabile sau a unei organizatii guvernamentale care lucrează în scopul omenirii, comisar al drepturilor copilului sau coordonatori umanitari. Una dintre cele mai cunoscute Umanitariste care a lucrat în caritate, drepturile copilului si stoparea sarăciei din Africa a fost chiar Diana, Prințesă de Wales. Aceasta a muncit în umanitarism, stoparea săraciei din Africa, îngrijirea copiilor din Africa, acordarea de asistență medicală si socială. Imediat după ce a devenit prințesă a decis să rămână Comisar umanitar dar făra sa mai fie plătită, devenind Comisar Umanitarist oficial si diplomat al bunăvoinței dar în regim voluntar. In categoria Umanitatism nu intră cei care lucrează în cadrul unui partid politic sau a unei companii care prin câteva activităti caritabile dorește cresterea vanzarilor și să adune popularitate si aprecieri de la public.[necesită citare]
Exemple istorice
modificareDin punct de vedere istoric, umanitarismul a fost observat public în reformele sociale de la sfârșitul anilor 1800 și începutul anilor 1900, ca urmare a crizei economice generate de Revoluția Industrială în Anglia. Multe dintre femeile din Marea Britanie care s-au implicat în mișcarea feministă în cursul anilor 1900 au desfășurat și activități umanitare. Practicarea unor munci extenuante de către copii și muncitori necalificați a devenit ilegală ca urmare a presiunii umanitariștilor asupra Parlamentului. Legea fabricilor din 1833 și Legea fabricilor din 1844 au fost unele dintre cele mai importante legi umanitare adoptate de Parlamentul Britanic în urma Revoluției Industriale.
La mijlocul secolului al XIX-lea, umanitarismul a avut un rol central în activitatea desfășurată de Florence Nightingale și Henry Dunant în cazurile de tratare a urgențelor medicale și a dus la înființarea Crucii Roșii.
Referințe
modificare- ^ „"humanitarianism." WordNet 3.0. Princeton University. 2 June 2007”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Pictet (1979) Humanity”. Arhivat din original la . Accesat în .
Lectură suplimentară
modificare- Aristotle, Politics, Everyman Library,1947
- The Readers Bible, Complete authorised version, O.U.P. and Cambridge University Press, 1951
- Bass Gary J, "Humanitarian Impulses", The New York Times Magazine, 2008.
- Bonhoeffer, Dietrich Ethics, Fontana, 1963.
- Bowen, Catherine Drinker, The Lion under the Throne, Hamish Hamilton, 1957.
- Brogan, Hugh, The Penguin History of the United States of America, 1990.
- Bury, History of Freedom of Thought, Oxford University Press, 1952,.
- Churchill, Winston. S., The American Civil War, Corgi Books, 1970.
- Cragg Gerald R, The Church and the Age of Reason, Penguin, 1990.
- Craveri Michael, The Life of Jesus, Martin Secker& Warburg Ltd, 1967.
- Crump & Jacob,The Legacy of the Middle Ages, Oxford University Press, 1926.
- Davis David Brion, The Problem of Slavery in Western Culture, Cornell University Press, 1966.
- de Torrent, Nicholas: "Humanitarian Action Under Attack: Reflections on the Iraq War" Harvard Human Rights Journal, Volume 17, Spring 2004 Harvard University Retrieved 13 July 2007
- Dictionary.com: Humanitarianism
- D'Sousa, Dinesh, The End of Racism, The Free Press, 1995.
- Encyclopædia Britannica, Encyclopædia Britannica Ltd., 1959.
- Freud, Sigmund, Civilization and its Discontents, Dover Publications, 1994.
- Gierke, Otto, Natural Law, Beacon Press, 1957.
- Glover, Jonathon, Humanity, Pimlico, 2001
- Graveson, R. H. & Crane F. R., A Century of Family Law 1857–1957, Sweet & Maxwell, 1957.
- Green, J. R., A Short History of the English people, Macmillan & co, 1917.
- Greer, Germaine, The Female Eunuch, Macgibbon & Kee, London, 1971.
- Hill, Christopher, God's Englishman, Penguin 1970.
- Hill, Christopher, The World Turned Upside Down, Penguin 1975.
- Hoebel, E Adamson, The Law of Primitive Man, Atheneum, New York, 1973.
- Hughes, Phillip, The Reformation, Burns Oates, 1957.
- Hughes, Robert, The Fatal Shore, Pan Books, 1987.
- Johnson, Charles and Smith Patricia, Africans in America, Harcourt Brace (1998).
- Koestler, Arthur, Reflections on Hanging, Victor Gollancz, 1956.
- Koestler, Arthur, The Yogi and the Commissar, Jonathan Cape, 1964.
- Labrousse, E, Bayle, Oxford University Press, 1983.
- Locke, John, Political Writings, Penguin Classics, 1993.
- Macaulay, Lord, Historical Essays, T. Nelson & sons.
- Marrus, Michael P., The Nuremberg Trial 1945-4, A Documentary History, Bedford Books, 1997
- Mill, John Stuart, On Liberty and the Subjection of Women, Wordsworth Classics
- Mill, John Stuart, Principles of Political Economy, Longmans Green, 1873.
- Minear, Larry (). The Humanitarian Enterprise: Dilemmas and Discoveries. West Hartford, Conn: Kumarian Press. ISBN 1-56549-149-1.
- Moorehead, Caroline, Dunant's Dream, War, Switzerland and the History of the Red Cross, Carroll & Graf, 1999
- Morley, John, Voltaire, Chapman & Hall, 1872.
- Müller-Lyer, F. C., The family, George Allen & Unwin.
- Mumford, Lewis,The Condition of Man, Martin Secker & Warburg.
- Neill, William,The Bible Companion, Skeffington.
- Nehru, Jerwarhalal, Glimpses of World History, Oxford University Press, 1982
- O'Connell, International Law, Stevens, 1970
- O'Sullivan, Richard, The Inheritance of the Common Law, Stevens & Sons Ltd, 1950
- Patterson, Orlando, Freedom in the Making of Western Culture, Basic Books, 1991.
- Perlman, Linda, We did Nothing, Viking, 2003
- Pictet, Jean (). „The Fundamental Principles of the Red Cross: a commentary”. Arhivat din original la . Accesat în .
- Pollock & Maitland, The History of English Law, Cambridge University Press, 1968.
- Power, Samantha, A Problem from Hell, Flamingo, 2002
- Radzinowicz, Leon, History of English Criminal Law, Stevens.
- Robertson, Geoffrey, Crimes against Humanity, Penguin Books, 3rd Edit., 2008.
- Robbins, L, The Theory of Economic Policy, MacMillan, 1952
- Rudé, George, Revolutionary Europe (1783–1815), Collins, 1964
- Russell, Bertrand, History of Western Philosophy, George Allen & Unwin, 1948.
- Russell, Bertrand Religion & Science, Home University Library, 1947.
- Schweitzer, Albert, Civilization & Ethics, Unwin, 1961.
- Seaver, Albert Schweizer, The Man and his Mind, A & C Black, 1969.
- Shapiro, Harry L, Man and Culture, Oxford University Press, 1971
- Shirer, William, The Rise and Fall of the Third Reich, Secker & Warburg, 1962
- Singer, Peter, Animal Liberation, Pimlico
- Spender, John, The Government of Mankind, Cassell
- Strachey, Lytton, Elizabeth & Essex, Penguin
- Thomas, Hugh, History of the World, Harper & Rowe,1979
- Trevelyan, G. M., Illustrated History of England, Longmans, Green and Co., 1956
- Trevelyan, G. M.Illustrated Social History of England, Pelican, 1964
- Toynbee, Arnold, A Study of History, Oxford University Press, first edit., 1934
- Walter, J. (2003). Focus on ethics in aid. World disasters report, 2003. Geneva, International Federation of Red Cross and Red Crescent Societies. Retrieved 2007-07-13
- Waters, Tony (2001). Bureaucratizing the Good Samaritan: The Limitations of Humanitarian Relief Operations. Boulder: Westview Press.
- Weber, Max, The Protestant ethic and the spirit of Capitalism, Allen & Unwin, 1950.
- Whitehead, Alfred North, Adventures of Ideas, Pelican, reprint,1948
- Wilson, A. M., The Life of John Milton, Oxford University Press
- Wilson, Richard Ashby and Richard D. Brown, eds., Humanitarianism and Suffering: The Mobilization of Empathy. Cambridge University Press, 2009.