Amgd2016gd

”Die Forelle” (în germană, „Păstrăvul””), Op. 32, D. 550, este un lied de Franz Schubert, compus înainte de 1817, pentru voce și pian . Schubert a hotărât să introducă un text al poemului de Christian Friedrich Daniel Schubart, primul fiind publicat în Musenalmanach, în anul 1783. Tot poemul relatează povestea unui păstrăv, prins de un pescar, iar în final se dezvăluie scopul, ca fiind o morală care avertizează femeile tinere să se ferească de bărbați. Când Schubert a introdus poemul în muzică, a exclus ultimul vers care conținea morala, schimbând accentul melodiei, și permițând să fie cântat atât de bărbați, cât și de femei. Schubert a copiat lucrarea de șase ori, de fiecare dată cu mici modificări.

Schubert a scris „Die Forelle” într-o singură tonalitate, re bemol major, cu o formă strofică variată. Primele două strofe aveau aceeași structură, dar au fost schimbate pentru strofa finală, pentru a oferi sugestia muzicală a păstrăvului prins. În catalogul german al lucrărilor lui Schubert, este numarul 550, sau D. 550. Muzicologul Wing Hirsch descrie tipul său în liedul lui Schubert, ca un cântec liric cu adaosuri de trăsături dramatice.

Geneza

În anul 1815, Schubert scrie o serie de 12 cântece bazate pe lucrările lui Ludwig Gotthard Kosengarten (1758-1818). Printre ele se numără și ”Die Erscheinung” (D 229), scris în iulie, în același an. John Reed a văzut cântecul ca un precursor la ”Păstrăvul”, observând ”Die Erscheinung” si alte cântece similare, ”transmit o intensitate a trăirilor în care crede”. În anul următor, după 1821, Schubert a compus patru cântece, folosind poemele lui Schubart. ”An den Tod” (D518), ”An mein Klavier” (D342), ”Die Forelle” (D454).

Primul proiect din compoziția ”Die Forelle” a fost pierdut din data în care compoziția este necunoscută, liedul este știut ca fiind scris înainte de 1817, iar în același an a compus și ”Der Tod und das Madchen” si ”An die Musik”.

Compoziția

”Die Forelle” este scris pentru voce și pian, în re bemol major. Cântecul este scris cu o structură strofică variată. Potrivit istoricului american Mark Ringer, Schubert a folosit o structură muzicală care reflectă progresul de la inocență la experiență. Schubert a regizat piesa pentru a fi jucată ”Etwas lebhaft”, adică într-un mod ritmat. Strofa diferită este a treia.

Figura ritmică primară din acompaniamentul de pian sugerează mișcarea peștelui în apă. Când pescarul îl prinde pe păstrăv, linia vocală se schimbă din major în minor, pianul devine mai întunecat și frazele care curgeau sunt distruse de către spiritele speriate.