Eu în Târgu Frumos

Utilizator:Bogdan Muraru este Sescu Ovidiu Bogdan (5 februarie 1980, Roman, România).

Contribuții

modificare

Paginile inițiate de mine sau articole complete ce îmi aparțin:

Partea mea veselă

modificare

Partea mea tristă

modificare

Poeziile mele în stil nord-bacovian

De-atâtea zile râd plângând
Căci gândul zboară către tine
Numai fantome văd trecând
Ce se aseamănă cu tine

Lumina zilei nu apare
Și zâmbetul pe buze moare
În bezna nopții îngrozitoare
Și ultima speranță piere oare?

Și dintre stele văd ieșind
Un soare atât de negru
Din pat de moarte mă trezesc plângând
Într-un decor funebru

Izvor de lacrimi a secat
Din ochii mei și-acum sunt reci
Cu toată lumea tu petreci
Iar eu spre moarte am plecat

Ți-aș fi un țărm în marea nesfârșită
Pentru un mic răgaz și să te simți iubită
Dar țărmul meu e rupt în două
Și în fiecare zi e noapte și-n fiecare noapte plouă

Un val aș îndruma spre țărmul meu
Ca vasul tău la mal să eșueze
O stavilă aș sta în drumul tău
Ca drumul tău spre nicăieri să înceteze

Un țipăt de bufniță se aude în noapte
Prevede pustiu, sfârșit de iubire și moarte
Și grele șenile ce duc la pieire
Speranțe și gânduri și-o mare iubire

În țară e sânge, război și durere
O fată iubește și dragoste cere
Dar focuri de armă sfârșesc al ei corp
Și ura învinge iar zâmbetu-i mort

Tone de pământ o înalță spre cer
Mii de flori albe o însoțesc către el
Fum de lumânări construiesc al ei nor
E-n Rai dar ea plânge de-un băiat îi e dor

Iar el un băiat cu chip luminos
Spre mormânt se îndreaptă și plânge
Cu un glonț din armă trupul își frânge
Se voia lângă ea dar cade în jos

Credeam că eu mai pot zbura
Pe-un cer înalt spre zarea ta
Dar nori geroși ce stau în calea mea
Mă fac să cad ca niște fulgi de nea

Și albi și puri ca gândurile mele
Ce se nasc noaptea și cred că au putere
Să spargă zidul tău de nori de gheață
S-ajungă acolo sus pentru a lua viață

Vezi și...

modificare