Loredana37

Mă numesc Englich Loredana-Elena, am 37 de ani, sunt profesoară şi scriitoare... aş avea pretenţia să spun, nu vreau să par sau să fiu considerată o veleitară şi nimic mai mult, dimpotrivă!...Îmi doresc să colaborez cu mai mulţi scriitori şi artişti contemporani, de aceea am considerat această pagină o oportunitate de a-mi crea posibile colaborări cu scriitori şi artişti din România şi, de ce nu, din lumea întreagă. Port o deplină recunoştinţă celui care a fost Gheorghe Crăciun şi care a însemnat foarte mult pentru existenţa mea literară. Am parcurs un drum destul de lung de la neputinţă la putinţă şi nu îmi doresc decât să mă fac înţeleasă. Scriu de când mă ştiu... Scriam poezii dintr-a cincea şi am publicat prima mea poezie în clasa a şasea, în ziarul de atunci,"Drum Nou". Habar nu aveam că drumul meu cu totul "nou" începea abia după liceu şi, mai ales, după facultate. Am terminat liceul "Unirea", azi colegiu din Braşov.Am absolvit după cinci ani (1991-1996) Facultatea de Filologie (română şi franceză),din cadrul Universităţii "Transilvania" - Braşov.

Actualmente am un roman publicat, "Mireasa fără voal", apărut în mai 2007,apoi mai multe contribuţii la reviste precum "Astra", "Dealul Melcilor", la cotidianul local "Transilvania Expres" (unde am lucrat între anii 1998-2000), în activitatea cenaclului Uniunii Scriitorilor, filiala din Braşov, al cărei membru activ sunt din anul 2005.Am făcut şi o traducere a cărţii de poezie "Requiem pour Sandy" a lui Nicholas Catanoy, din limba franceză în limba română şi am montat şi reportaje în cadrul Festivalului de Dramaturgie Contemporană, în anul 1999, la una din piesele lui Fr. Durrenmatt.De asemenea, calitatea de traducător autorizat pe limba franceză mi-a permis colaborarea ca interpret pentru franceză şi engleză în cadrul Congreselor internaţionale ale Notarilor Publici susţinute la Braşov, în anii 1998 şi 2002.

Converg spre ideea că fiecare om are în adâncul său un drum de urmărit, o părere de susţinut, care îi caracterizează fiinţa intimă şi pornirile interioare chiar atunci când nu doreşte să recunoască ceea ce simte. În faţa celorlalţi, cu sau fără voia noastră, nu suntem decât cărţi deschise în care fiecare aşterne cu cerneală invizibilă gândurile pe care ar vrea să le regăsească şi în ceilalţi, fie că e vorba de semeni, de duşmani, politicieni ori simpatizanţi. Dreptul la cauză şi efect îl avem toţi,prin legea rezonanţei. De aceea converg spre cauză şi îmi asum consecinţele angrenării mele pe "noul" drum,sinuos, al cunoaşterii mele şi a celorlalţi.

Nu spun tot, nici nu am pretenţia de a le şti pe toate. Dostoievski scria, în "Fraţii Karamazov", că "taina existenţei umane nu constă în a trăi, ci în a şti pentru ce trăieşti"... de aceea, scriu.