„Pe acest pământ, când nu ştiam să vorbesc, am învăţat să ascult durerile mării, când nu ştiam să citesc am aflat din cioburi poveşti cu daci si cu geţi. În limba pe care o înţeleg doar învăţaţii şi copiii, stăteam de vorba cu cioburile bunicului, cu scoicile mele...Aici am învăţat să văd şi să iubesc ce ma înconjoară, aici am învăţat abecedarul şi tot ce nu se poate scrie şi povesti în cuvinte, de aici am luat tot ce am păstrat şi vroiam să se păstreze.” fragment din Pe firul de păianjen al memoriei de Cella Serghi