Yazidiții

modificare

Yazidiții sunt un grup religios kurd cu origini indo-iraniene. Aceștia se găsesc cu precădere în provincia Mosul, Irak (Ba`šiqa și Baḥzānēinen [1]); Diyarbakɪr, Turcia, Siria, Armenia, Iran, dar și în unele zone din Caucaz și Iran.

Numărul adepților acestei credințe nu este cunoscut cu exactitate, însă unele surse îl estimează ca fiind de aproximativ 800,000 , dintre care 700,000 locuiesc numai în nordul Irakului.en [2]

Credința yazidită este, astfel, un complex sincretic de credințe locale kurde, la care se adaugă elemente zoroastriene și sufite. Ei cred în Dumnezeu ca și creator al lumii, pe care a pus-o sub vegherea celor șapte îngeri sau ființe divine.en [3]


Credința yazidită îi însumează pe oamenii care provin din strămoși indo-iranieni. Conform unor surse semnificația numelui are echivalentul în expresia “am fost creat de Dumnezeu”, însă credincioșii yazidiți susțin că echivalentul corect al numelui este “cei ce sunt pe calea cea dreaptă”. De asemenea, termenul este, într-un grad mare, apropiat de sensul zoroastrian/persan yazdan a cărui semnificație este “Dumnezeu”, iar yazata își găsește echivalentul în cuvântul “divin” sau “ființă divină”.en [4] Religia lor este, de fapt un complex sincretic de credințe kurde care conțin elemente zoroastriane, maniheiste și doctrine sufite islamice care au fost însumate într-o singură credință, în secolul XII, de șeicul `Adi Ibn Musāfir.[5]

În acest context, elementele sufite sunt vizibile în vocabularul religios, în special în literatura esoterică, iar elemente de sorginte zoroastrian se pot observa în mitologie. O serie de surse o tratează ca pe un sistem de credințe și practici ce fac parte din ordinul sufit ʿAdawiyya, ordin situat în munții Kurdistanului. De-a lungul timpului, ordinul a fost supus influențelor locale, însă aceste modificări survin de-abia după moartea fondatorului, șeicului `Adi Ibn Musāfir.en [6]

Un alt aspect important în stabilirea originii acestei credințe este faptul că zona în care s-a stabilit șeicul, Lāliš, era deja cunoscută ca fiind o regiune în care existau grupuri de oameni ce îl venerau pe Yazīd ibn Mu`āwiya și, astfel, erau denumiți ca atare. Astfel, unii cercetători consideră că numele le-a parvenit pe această cale. `Adi Ibn Musāfir a murit în 1162, fiind îngropat la Lāliš, loc care a devenit un punct de pelerinaj important în această credință.en [7]

Credințe și practici

modificare

Yazidiții sunt monoteiști, cred într-un singur Dumnezeu care a creat lumea ce acum se află în grija celor șapte ființe divine cunoscute și ca îngeri. Conform uneia din cele două cărții sfinte, Cartea Neagră, care tratează în paginile sale crearea lumii și descedența yazidiților, la început Dumnezeu a creat perla albă din propria-I esență, apoi a creat o pasăre pe nume Anfar în grija căreia a lăsat perla. După 40 de ani, El se hotărăște să facă din însăși lumina sa un înger, Îngerul Păun, Melek Taws, simbol pentru prima zi a săptămânii, duminica, apoi timp de șase zile a creat câte un înger pentru a-l ajuta și servi pe Îngerul Păun.

De asemenea, a făcut cele șapte ceruri, pământul, soarele și luna, omenirea, animalele și păsările. Când a strigat puternic spre perla ea s-a spart în patru bucăți, iar apa care a țâșnit din ea s-a transformat în ocean. Dumnezeu l-a creat pe Gabriel în formă de pasăre, cerându-i ca o bucată din perlă să o pună la poarta raiului, alta sub pământ, iar din fragmentele rămase El a creat stele pe cer.en [8]

Însă curând pământul avea să se cutremere, iar Dumnezeu îl va trimite pe Îngerul Păun să readucă ordinea și liniștea. El va pogorî în locul cunoscut astăzi sub numele de Lāliš pe care prin măreția și frumusețea sa îl va transforma într-o zonă bogată în faună și floră. Conform credințelor yazidite, primul om a fost creat inițial fără suflet, Melek Taws oferindu-i-l odată cu pogorârea sa pe pământ, în Lāliš. De asemenea, yazidiții cred că Îngerul Păun i-a șoptit atunci lui Adam rugăciunea în 72 de limbi, care urmau a fi vorbite ulterior pe pământ. După ce Adam a primit viață, din coasta lui a fost creată Eva pentru a-i ține companie.

O altă credință specific yazidită este aceea că oamenii de această credință se trag din sămânța lui Adam. Credința apartenenței la sângele lui Adam provine de la o legendă din Cartea Neargă a yazidiților.

Înainte de a li se fi dat sexul, Adam și Eva se certau asupra faptului că fiecare dorea să fie cel care va purta copii și, astfel, hotărăsc să își pună sămânța într-un ulcior care a fost mai apoi închis. Când cei doi și-au deschis ulcioarele, în cel al lui Adam se afla un băiețel și o fetiță, iar în cel al Evei insecte și ființe neplăcute. Sămânța lui Adam este cea care va da naștere copiilor ce vor fi mai apoi cunoscuți sub numele de yazidiți, în timp ce restul popoarelor vor proveni din sămânța Evei.

Drumul pe care îl urmează oamenii le aparține, aceștia având puterea să distingă între bine și rău, însă în Cartea Iluminării, se spune că Melek Taws le dă oamenilor bucuriile, supărările și responsabilitățile așa cum crede el de cuviință, fără ca oamenii să se îndoiască de deciziile lui.[9].[10] Yazidiții au două cărți importante: Cartea Iluminării și Cartea Neagră, iar conceptele yazidite fundamentale sunt metempsihoza și puritatea religioasă. Metempsihoza se explică prin credința că cei șapte îngeri se reîncarnează în formă umană periodic, în timp ce puritatea religioasă se poate explica prin sistemul castelor, prin legile mâncării și preferințele tradiționale de a trăi în comunități yazidite închise.en [11]


Pelerinajul

modificare

Cel mai important ritual este pelerinajul de șapte zile la mormântul șeicului Musāfir în Lāliš, Irak. De asemenea, un aspect interesant este că în Lāliš, pe lângă mormânt se găsesc o serie de alte simboluri importante și în alte credințe, un exemplu în acest sens ar fi muntele `Arafat. Tot în această vale se găsesc două râuri sacre, Zamzam și Râul Alb. Cât privește pelerinajul, dacă este posibil, yazidiții merg cel puțin o dată în viață la Lāliš, iar pentru cei ce locuiesc în apropiere merg o dată pe an, toamna, pentru Festivalul Adunării.en [12]


Rugăciunea

modificare

Practicanții acestui tip de credință trebuie să recite zilnic cinci rugăciuni, câte una pentru fiecare moment al zilei, însă cele mai importante rugăciuni sunt cele de dimineață și de seară. Acestea au momente bine precizate, după cum urmează: rugăciunea de dinainte de răsăritul soarelui, odată cu răsăritul soarelui, de la prânz, de după-amiază, de dinainte de apusul soarelui. Ele se efectuează cu fața la soare, încă o dată afirmându-se importanța soarelui în această credință. Acestea trebuie realizate în deplină singurătate și este obligatoriu să fie mereu în direcția soarelui.en [13]

Festivaluri

modificare

Unul dintre festivalurile yazidite este cel de întâmpinare al noului an care are loc primăvara, într-o zi de miercuri a lunii aprilie, zi pe care yazidiții o numesc Miercurea Roșie. Această zi comemorează ziua de miercuri în care Îngerul Păun a venit pentru prima dată pe pământ pentru a aduce calmul și a opri cutremurele. În cadrul acestei sărbători, yazidiții decorează ouă în culorile Îngerului Păun (în principal în culorile roșu, albastru, galben și verde), pregătesc mâncăruri tradiționale, au muzică și dansuri specifice. De asemenea, femeile pun deasupra ușilor flori roșii și coji de ouă colorate pentru a-l ajuta pe Melek Taws să recunoască casele credincioșilor.

Ziua anului nou începe cu o masă în onoarea celor morți. Când soarele stă să apună femeile merg la cimitire cu platouri cu mâncare, în timp ce bărbații rămân în sate.

Tot în cadrul zilei de anul nou are loc parada păunilor, când lămpi de bonz decorate cu păuni sunt luate din casa conducătorului, fiind expuse într-o defilare prin mai multe sate.en [14]

O altă celebrare importantă este cea a lui Melek Taws. Printre tradiții se află vizitarea satelor yazidite care au imagini în bronz ale păunului, se colectează o serie de taxe, se împarte apă sfințită și fac slujbe. Însă cel mai mare festival are loc la Lāliš și este numit Festivalul Adunării care are loc din 23 septembrie până pe 1 octombrie. Pe durata celor șapte zile de festival credincioșii merg în pelerinaj la locul sfânt al mormântului șeicului Musāfir, iar în cea de-a cincea zi a festivalului se sacrifică un taur. După ce paznicii dau semnalul, oamenii aleargă taurii până în curtea sanctuarului unde sunt uciși. Prin jertfirea taurului se declară sosirea anotimpului toamna. De asemenea, jertfirea animalului este o ofrandă pentru a aduce precipitații pe timpul iernii și, implicit, de a avea o primăvară bogată. De altfel, o altă tradiție pe care yazidiții o practică pe durata festivalului este aceea a spălării figurinelor cu Melek Taws și jertfirea mieilor în mormitele șeicului sau ale altor sfinți. De asemenea, un alt obicei important este practicarea în fiecare seară, imediat după apunerea soarelui, a unui dans în curtea sanctuarului. Acest dans este efectuat numai de prelați religioși.De obicei, 14 bărbați îmbrăcați în alb, culoarea purității, încep să danseze în jurul unei torțe sacre care simbolizează soarele.en [15]

Pe la mijlocul lunii februarie începe un post de 40 de zile care se va finaliza cu sărbătoarea sacrificiului, comemorând încercarea lui Avram de a-și sacrifica fiul, dar care ulterior a fost înlocuit cu o oaie. Astfel, yazidiții în această zi sacrifică o oaie al cărei sânge se crede că le spală toate păcatele. După ce merg în pelerinaj la muntele Arafat, ei sacrifică oaia, iar apoi aprind focuri în toată valea.en [16]

Manifestări ale credinței și tabuuri

modificare

În această credință puritatea religioasă este foarte importantă, astfel se poate explica și teama de a amesteca elemente ce ar putea fi incompatibile, un exemplu în acest sens ar fi căsătoria între clanuri.

Legile hranei, castitatea și modul de viață în comunitate reflectă puritatea religioasă și tabuurile sale. Oamenii religioși nu sunt insultați, iar cele patru elemente primordiale (apă, foc, pământ și apă) sunt protejate de un număr impresionant de tabuuri. Credincioșii nu au voie să scuipe în apă, pe pământ sau în foc. Apa fierbinte nu trebuie turnată pe pământ pentru că ar putea ofensa spiritele, nu mănâncă varză sau salată întrucât printre frunzele lor se putea afla Satana. De asemenea, contactul îndelungat cu cei care nu aparțin religiei este considerat pângărire, astfel, ei tind să fie izolați de restul comunităților și nici să nu accepte convertiri sau străini în grupul lor. Un alt exemplu în acest sens ar fi că credincioșii yazidiți nu făceau armata pentru a nu intra în contact cu musulmanii. De altfel, nici nu împărțeau lucrurile cu necunoscuții sau dezvăluiau ritualuri și credințe celor care nu făceau parte din cercul lor.en [17]

În credința yazidită sâmbăta este considerată zi de odihnă, deși miercurea este ziua sfântă. De altfel, printre obiceiurile religioase se află și acela de botezare a copiilor la naștere. Aceștia pot fi și circumciși, însă această practică nu este obligatorie. Clanurile nu se căsătoresc între ele și nu se acceptă sub nicio formă convertirea. Un mod de pedeapsă drastică pentru cei ce greșesc este expulzarea din comunitatea religioasă. De asemenea, yazidiții sunt, în general, monogami, însă liderii comunității pot fi și poligami.en [18]

În luna decembrie are loc un post de trei zile. El începe în zorii zilei și ține până la asfințitul soarelui, în timp ce pe parcursul nopților le este permis să mănânce și să efectueze o serie de rugăciuni.

Morții sunt îngropați în coșciuge conice cu mâinile încrucișate, cu capul spre est și fața spre nord, până la cimitir se cântă, iar în cazul în care decedatul este un bărbat soția sau mama pot și dansa. Yazidiții cred că la moarte ei se arată înaintea șeicului `Adi Ibn Musāfir pentru a da socoteală de faptele lor din timpul vieții. Trei întrebări le sunt puse atunci, iar în ceea ce privește viața sexuală sunt întrebați dacă au avut relații sexuale cu un non-yazidit, dacă au fost căsătoriți cu un non-yazidit sau cu cineva din altă castă. Dacă trec de această etapă șeicul va deveni un intermediar către paradis, trimițându-l pe credincios în fața lui Dumnezeu pentru a putea trece în rai.en [19]

Cărțile Sfinte

modificare

Yazidiții au două cărți sfinte, Cartea Iluminării, scrisă de șeicul `Adi Ibn Musāfir și de Mishefa Reș și Cartea Neagră despre care unele surse afirmă că a fost scrisă prin secolul XI-XII, dar despre care yazidiții spun că există de când Melek Taws a apărut pentru prima dată pe pământ.

Cartea Iluminării îl descrie pe Melek Taws, relația pe care o are cu yazidiții și cum era adorat Îngerul Păun de către alte religii. În timp ce în Cartea Neagră este relatată crearea celor șapte îngeri, apariția pământului, stelelor, soarelui, lunii, a lumii și a animalelor.en [20]


Organizare

modificare

Yazidiții sunt împărțiți pe caste, sistemul fiind stabilit de șeicul `Adi Ibn Musāfir. Există trei caste, cea numită murīd, apoi cea a șeicilor, iar cea din urmă cea a pirilor.en [21] Casta șeicilor este cea mai înaltă și cea mai onorată din cele trei, iar cele mai înalte poziții în cadrul comunității yazidite provin din această castă. Șeic (Arabă: شيخ) este un cuvânt arab folosit pentru conducătorii triburilor, iar în cadrul acestei comunități aparteneța este ereditară și este însoțită, adeseori, de abilități speciale. Fiecare șeic, de exemplu, posedă calități vindecătoare. Aparteneța la casta pirilor este, de asemenea, ereditară. Atât pirii, cât și șeicii asistă la căsătorii, circumcizii, funeralii și preiau rolul de sfătuitori. Cea de-a treia castă, cea a murizilor este casta de care aparțin majoritatea yazidiților. Această castă nu are funcție de preot, fiind considerată casta „oamenilor comuni”.en [22]

De asemenea, în cadrul preoților, există o clasificare, astfel, în cadrul comunității yazidite se va întâlni: clasa preoților numită faqir. Ei reprezintă cel mai înalt grad, provenind din casta cea de sus, cea a șeicilor. Unele surse consideră că numele este de origine sufită. Despre această clasă se afirmă că are puteri vindecătoare. Clasa faqirilor ca simbol distinct poartă o vestă din lână de capră și un turban negru. Cea de-a doua clasă în cadrul preoților este cea a cântăreților. Ei sunt prezenți la adunările și cereoniile yazidite. Rolul în această clasă este transmis ereditar, știința fiind dată din tată în fiu. Ultima clasă este cea a preoților care servesc în sanctuarul din Lāliš. Aceștia sunt văzuți ca cei care posedă anumite daruri spirituale, fiind capabili să cunoască soarta unui suflet după ce a părăsit trupul. Această clasă este foarte restrânsă.en [23]

Referințe și note

modificare












Webografie

modificare

Allison, Christine, 2004. Enciclopedia Iranica, Yazidis, accesat la data de 15 aprilie 2013

Cartea Neagră, Yezidi Black Book, accesat la data de 15 aprilie 2013

Enciclopedia Britannica, Yazidi, accesat la data de 13 aprilie 2013

Global security, Yazidis, accesat la data de 13 aprilie 2013

Kjeilen, Tore, Yazidism, accesat la data de 13 aprilie 2013

Organizația Yezidi Truth, accesat la data de 15 aprilie 2013

Vezi și

modificare

Yazidiții în Armenia

Cartea Neagră a yazidiților

Cartea Iluminării

Șeicul`Adi Ibn Musāfir

Legături externe

modificare

Templul yazidit din Irak

Yazidismul în Siria

Yezidi Truth

Yezidi Black Book

Yazidism