Ovi Pablito Czinka

ROLUL PRESEI ÎN SOCIETATE--Ovi Pablito Czinka (discuție) 24 martie 2012 21:41 (EET)

 Democrația nu poate exista fără o presă liberă. Cel puțin așa susțin magistrații și comentatorii.

Democrația pluralist liberală speră să genereze negocieri corecte ca rezultat al presiunii exercitate de grupuri în vederea satisfacerii intereselor acestora în joc. În al doilea rând, mass-media ar trebui să ajute la mobilizarea oamenilor în vederea participării și promovării intereselor lor divergente. De notat faptul că atât funcția (de informare sau mobilizare), cât probabil și structurile media care le facilitează nu sunt necesare pentru democrații elitiști, în altă ordine, pentru ca democrația pluralistă să funcționeze, este necesară libera circulație a informației despre nevoile populare, având în vedere distanța ce există între cetățeni și politicieni. Democrația republicană are o cu totul altă viziune. Pentru acestea există două elemente primoridiale. Mai întâi, presa trebuie să fie gândită discursiv, nu doar cu funcție informativă. Ea trebuie să încurajeze reflecția și valoarea sau alegerea politică. Implicarea populară în deliberările democratice necesită cel puțin ca ,,problemele importante să fie dezbătute …într-un mod serios” și ca ,,un număr semnificativ de cetățeni să fie confruntat cu păreri diverse”(C. Edwin Baker, Mass-Media, Piața și Democrația). O presă ideală ar trebui să fie civilă, obiectivă, echilibrată și corespunzătoare, cu toate că în cazul primelor trei attribute s-ar putea admite și ,,abateri” pentru a nu restricționa prea evident participarea. Și totuși, republicanii pot fi ambigui în ceea ce privește mobilizarea, fără îndoială mai mult decât pluraliștii pentru care mobilizarea partizană, care este deseori lipsită de spirit civic, reprezintă o necesitate majoră a dezbaterilor democratice. Republicanii vor să vadă politica mai degrabă ca pe un mijloc de dezbateri mai constructive, decât ca pe unul menit să impună (în mod corect) păreri. Participarea la vot a celor care nu sunt bine informați și nu au exercițiul gândirii cu greu ar putea fi numită un câștig din punctual de vedere al republicanilor. Democrația complexă este în căutarea acelui proces politic care să promoveze atât dezbateri partizane corecte, cât și discursuri care să conducă la obținerea unui acord. Ca și pluralismul, democrația complexă are nevoie de instituții, care să ajute grupurile să participe la dezbaterile politice. Astfel, democrația complexă prevede un sistem media care să întreprindă funcții cumva conflictuale. În ansamblu, pluraliștii sunt în majoritate mulțumiți de faptul că presa furnizează rapoarte în mod sistematic despre procesul de votare. Publicațiile ajută la creșterea puterii politice a părerilor cetățenilor (individuale și asemnea negândite). În plus teoreticienii republicani sunt împotriva ideii ca media să utilizeze resurse limitate pentru a se axa mai degrabă pe informații și dicuții relevante pentru viziunea acestora. Democrația complexă ar trebui să fie de acord cu principalele obiecții ale republicanilor, dar recunosc că această stare de fapt corespunde de fapt parțial nevoilor și grijilor individuale, care sunt parte constitutivă a datelor pentru discursurile de negociere.