Utilizator:Valentin JJ./teste/t1

Un arbitru îi arată un cartonaș galben jucătorului în tricou roșu pentru producerea unui fault asupra jucătorului în tricou alb.

În jocul de fotbal, faulturile și comportamentul nesportiv sunt acte comise de jucători care sunt considerate de arbitru ca fiind nedrepte și care sunt ulterior sancționate. O infracțiune poate fi un fault, un comportament nesportiv sau ambele, în funcție de natura infracțiunii și de circumstanțele în care se produce. Faulturile și comportamentul nesportiv sunt abordate în Legea 12 din Legile Jocului. Un fault este un act incorect al unui jucător, considerat de arbitru ca fiind contrar legilor jocului, care interferează cu jocul activ al meciului. Faulturile sunt pedepsite prin acordarea unei lovituri libere (eventual a unei Lovitură de pedeapsă|lovituri de pedeapsă) echipei adverse. O listă a infracțiunilor specifice care pot constitui faulturi este detaliată în Legea 12 din Legile Jocului (alte infracțiuni, cum ar fi infracțiunile tehnice la reluare, nu sunt considerate faulturi); acestea se referă în principal la jocul fizic agresiv inutil și la infracțiunea de control al mingii. O încălcare este clasificată drept fault atunci când îndeplinește toate condițiile următoare:

1. Este comisă de un jucător (nu de o rezervă);
2. Are loc pe terenul de joc;
3. Are loc în timp ce mingea este în joc;
4. Este comisă împotriva unui adversar (pentru faulturile privind contactul sau comportamentul între jucători).

De exemplu, un jucător care lovește arbitrul sau un coechipier nu este un fault, ci comportament nesportiv.

Comportamentul nesportiv este orice comportament al unui jucător care este considerat de arbitru ca justificând o sancțiune disciplinară (avertisment sau eliminare). Comportamentul nesportiv poate include acte care sunt, în plus, faulturi. Spre deosebire de faulturi, comportamentul nesportiv poate avea loc în orice moment, inclusiv atunci când mingea nu este în joc, în timpul pauzei și înainte și după meci, iar atât jucătorii, cât și rezervele pot fi sancționați pentru abatere.

Comportamentul nesportiv va avea ca rezultat fie avertizarea jucătorului (indicată printr-un cartonaș galben), fie eliminarea de pe teren (indicată printr-un cartonaș roșu). Un jucător eliminat nu poate fi înlocuit; echipa sa este obligată să joace restul meciului cu un jucător mai puțin. Un al doilea avertisment duce la eliminarea jucătorului. Arbitrul dispune de o libertate considerabilă în aplicarea Legilor; în special, infracțiunea de comportament nesportiv poate fi utilizată pentru a trata majoritatea evenimentelor care încalcă spiritul jocului, chiar dacă acestea nu sunt enumerate ca infracțiuni specifice.

Sistemul de avertismente și eliminări există în Legi din 1881. Fotbalul a fost primul sport care a introdus cartonașele de penalizare pentru a indica deciziile arbitrului; o practică adoptată ulterior de multe alte sporturi. Prima utilizare majoră a cartonașelor a avut loc la Campionatul Mondial de Fotbal 1970, dar acestea au devenit obligatorii la toate nivelurile abia în 1992.

Categorii de faulturi

Regulamentul împarte faulturile în două categorii, în funcție de tipul de lovitură liberă acordată adversarului, fie o lovitură liberă directă sau indirectă.

Infracțiuni de lovitură liberă directă

Infracțiunile de lovituri libere directe sunt cele mai frecvente tipuri de faulturi. Dacă o lovitură liberă directă este acordată în suprafața de pedeapsă a echipei jucătorului vinovat, se acordă o lovitură de pedeapsă.

Majoritatea faulturilor se referă la contactul dintre adversari. Deși contactul dintre jucători face parte din joc, regulile interzic contactul cu forța, ceea ce înseamnă că, spre deosebire de alte coduri din fotbal, intrarea sau încercarea de intercepție în fotbal trebuie să fie îndreptată în principal împotriva mingii, mai degrabă decât împotriva jucătorului care o deține. Regulile interzic în special împingerea, sărirea spre, lovirea cu piciorul (sau încercarea de a lovi cu piciorul), lovirea (sau încercarea de a lovi), împiedicarea (sau încercarea de a împiedica), placarea sau provocarea unui adversar într-un mod considerat a fi neglijent, imprudent sau „folosind forță excesivă”. Neatenția constituie o infracțiune, imprudența constituie o infracțiune care poate fi sancționată cu avertisment, iar folosirea unei forțe excesive constituie o infracțiune de eliminare. O astfel de clasificare a contactului este o chestiune de judecată pentru arbitru.

Infracțiunea de henț este, de asemenea, sancționată cu lovitură liberă directă. Jucătorilor din fotbal le este interzis să atingă mingea cu membrul superior sub umăr în timp ce mingea este în joc, cu excepția portarului în propria suprafață de pedeapsă. Atunci când se stabilește o infracțiune de henț, nu orice atingere a mingii de către mâna/brațul jucătorului reprezintă o infracțiune. Este permisă atingerea mingii în zona brațului în linie cu partea inferioară a axilei și mai sus. Contactul accidental inevitabil nu este sancționat - cum ar fi în cazul în care mingea este lovită de brațul unui jucător la mică distanță și jucătorul nu ar fi putut evita în mod rezonabil contactul. Cu toate acestea, dacă jucătorul și-a poziționat brațul astfel încât să își facă corpul „nefiresc de mare” și are loc contactul, acesta este considerat henț lus, dacă un jucător înscrie în poarta adversă cu mâna sau cu brațul, chiar dacă este accidental și inevitabil, acest lucru este considerat henț și golul nu este valabil. Portarul are, de asemenea, aceleași reguli privind hențul în afara suprafeței de pedeapsă. Dacă portarul manevrează mingea în interiorul suprafeței de pedeapsă când nu are voie să facă acest lucru, se acordă o lovitură liberă indirectă.

Loviturile libere directe se acordă, de asemenea, pentru ținerea unui adversar, împiedicarea acestuia prin contact, mușcarea sau scuiparea altor persoane, aruncarea unui obiect (altul decât mingea) către un adversar sau un oficial al meciului sau contactul mingii cu un obiect reținut.