Vadim din Persia
| Vadim | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | Iran  |
| Decedat | 376 d.Hr. |
| Cauza decesului | decapitare |
| Religie | creștinism ortodox[*] |
| Ocupație | preot catolic[*] |
| Venerație | |
| Sărbătoare | 9 aprilie |
 Sfinți | |
Modifică date / text  | |
Vadim (cunoscut și ca Bademe[1] și Bademus) a fost un cetățean nobil și bogat din Bethlapeta (Persia), care a fondat o mănăstire în apropiere. A fost arestat, împreună cu unii dintre ucenicii săi, și martirizat în anul 376; el a fost recunoscut ulterior ca sfânt mucenic și este prăznuit în ziua de 9 aprilie.[2][3]
Martiriu
modificareÎn al treizeci și șaselea an al perioadei de persecuții anticreștine ale regelui persan Șapur al II-lea (309-379), Vadim a fost arestat împreună cu șapte dintre călugării săi.[2][3] El a fost ținut patru luni de zile în lanțuri într-o temniță, fiind maltratat zilnic.[3] În același timp, un nobil persan creștin pe nume Nersan, prinț al Areiei, a fost întemnițat pentru că a refuzat să se convertească la zoroastrism.[2][3] La început, acesta a părut hotărât să-și păstreze credința, dar la vederea torturilor a cedat și a promis că se va converti. Pentru a testa sinceritatea declarației lui Nersan, regele Șapur a ordonat ca Vadim să fie mutat în celula lui Nersan, care era, de fapt, o încăpere a palatului regal.[2] Șapur i-a poruncit lui Nersan să-l ucidă pe Vadim, promițându-i că, în cazul respectării poruncii, îi va reda drepturile și demnitățile sale princiare.[2][3]
Nersan a acceptat condițiile și i s-a pus în mână o sabie. El a înaintat cu sabia în mână, dar, cu toate acestea, a fost cuprins brusc de frică, așa că s-a oprit și nu a putut să-și ridice brațul pentru a-l lovi o vreme pe stareț.[2] Nersan a încercat să se îmbărbăteze și a continuat, cu mâinile tremurânde, să țintească părțile corpului lui Vadim.[2][3] O combinație de frică, rușine, remușcare și respect a făcut ca loviturile lui să fie slabe și nesigure.[2][3] Rănile suferite de Vadim au fost atât de numeroase încât se spune că martorii oculari ai crimei au admirat răbdarea lui neclintită.[2]
Martirul creștin și-a dojenit torționarul, spunându-i: „Nefericitule Nersan, până unde îți vei duce apostazia? Cu bucurie merg să întâlnesc moartea, dar aș dori să pier de altă mână decât de a ta: de ce trebuie ca tocmai tu să fii călăul meu?”[1]
Nersan a avut nevoie de patru lovituri de sabie ca să separe capul lui Vadim de corp. La scurt timp după aceea, Nersan s-a sinucis. Trupul martirului Vadim a fost aruncat de sasanizi în afara orașului, dar a fost luat și îngropat în secret de creștini.[2] Ucenicii lui Vadim au rămas încă patru ani în temniță și au fost eliberați abia în anul 379, după moartea regelui Șapur.[2][3]
Note
modificare- ^ a b Rabenstein, Katherine (aprilie 1999). „Bademus of Persia, Abbot M (AC)”. Saints O' the Day for July 16. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c d e f g h i j k Butler, Alban (). „April 10.—ST. BADEMUS, Martyr”. Lives of the Saints. sacred-texts.com (Benziger Brothers(d)). Accesat în .
- ^ a b c d e f g h Emil Preda, Dicționar al sfinților ortodocși, Ed. Lucman, București, 2000, p. 303.