Imperiul Sasanid

Sasanizi

Imperiul sasanid

Eranșaar (اشکانیان)

←

224 d.Hr. – 651 d.Hr.

→


Drapel	Stemă

Imperiul sasanid la apogeu, în 610 d.Hr.

Capitală

Ardacir-Huara (inițial)
Ctesifon

Limbă

persă

Religie

Zoroastrism, Creștinism, Iudaism, Budism, Hinduism

Guvernare

Formă de guvernare

Monarhie

Șah

- 224-241

Ardașir I^⁠(d) (primul)

- 632-651

Yazdegerd al III-lea (ultimul)

Istorie

Fondare

224 d.Hr.

Invazia arabă

651 d.Hr.

Economie

Monedă

Drahmă

Imperiul Sasanid sau Imperiul Persan Sasanid ('Ērānșaar' sau 'Ērān' în persana medievală) a fost ultimul imperiu persan preislamic, condus de dinastia sasanidă între 224 d.Hr. și 651.^[1]^[2] În anul 651, statul sasanizilor a fost cucerit de Califatul rașidun. Imperiul Sasanid, succedând Imperiului Part, a fost o putere în Asia Centrală și Orientul Apropiat, amenințând granița romano-bizantină timp de aproximativ 400 de ani.^[3]

Imperiul Sasanid a fost fondat de Ardașir I^⁠(d), după înfrângerea ultimului rege part Artabanus al V-lea. La întinderea maximă în secolul al VII-lea, sasanizii controlau teritorii actualelor state: Turkmenistan, Uzbekistan, Afganistan, Yemen, Oman, Israel, Liban, Siria, Emiratele Arabe Unite, Iordania, Turcia, Georgia, Armenia, Azerbaijan, și părți din: Kazakhstan, Pakistan, India, Rusia, Arabia Saudită, Egipt, Libia, Kârgâzstan și Tadjikistan.^[4] Conform legendei, întemeietorul Imperiului sasanid a fost Derafș Kaviani.^[5]

În Antichitatea Târzie, perioada Imperiului Sasanid este considerată o perioadă importantă pentru cultura iraniană înaintea cuceririi musulmane.

NoteModificare

^ (Wiesehofer 1996)
^ „A Brief History”. Culture of Iran. Arhivat din original la 11 octombrie 2007. Accesat în 11 septembrie 2009.
^ (Shapur Shahbazi 2005)
^ West, Barbara A, (2008). Encyclopedia of the Peoples of Asia and Oceania. Facts on File. p. 662. ISBN 978-0816071098.
^ Khaleghi-Motlagh, Derafš-e Kāvīān

BibliografieModificare

Mackenzie, David Neil (2005), A Concise Pahalvi Dictionary (în Persana), Trandus de Mahshid Mirfakhraie, Tehrān: Institute for Humanities and Cultural Studies, p. 341, ISBN 964-426-076-7

Ruinele de la Ghal'eh Dokhtar ("Castelul fecioarei"), din sec. al III-lea d.Cr.

Basorelieful de la "Nagsh-e-rostam al": Izbânda lui Șapur asupra lui Filip Arabul (îngenunchind) și a lui Valerian (stând în picioare), după Lupta de la Edesa

Bahram al V-lea e apreciat mult în poezia și-n literatura persană. "Bahram și prințesa indiană din pavilionul negru". Descriere din a Khamsa (Cvintet), realizată de marele poet persan Nizami (mijlocul sec. al XVI-lea d.Cr., epoca safavidă).