Valea Hefer sau Emek Hefer (în ebraică:עמק חפר) este o vale în Câmpia litoralului (Mishor Hahof) din Israel, care se întinde de-a lungul coastei Mării Mediterane, în nordul regiunii Șaron (Sharon), între orașul Hadera la nord și orașul Netanya și satul Kfar Yona la sud.[1] Are o suprafață de 200 kmp.[2] Așezările din vale aparțin Consiliului regional Emek Hefer.

Aşezarea Hofit cu râul Nahal Alexander,văzute de pe Khirbet Smara
Teritoriul Consilului Regional Emek Hefer

Pământurile Văii Hefer, denumită în limba arabă Wadi Hawarit, au fost cumpărate în anul 1927 de către Yehoshua Hankin, cu ajutorul unei donații de un milion de dolari de la evrei din Winnipeg, în vederea întemeierii de așezări evreiești.

Numele modificare

Sursa numelui ebraic stă în Emek Hefer, valea Hefer - una din cele 12 provincii (netzivut) stabilite de regele Solomon, așa cum se relatează în Cartea Regi I,4, 10 din Biblia ebraică sau Cartea Regi III, 4, 10 din Vechiul Testament[3] și denumirea a fost propusă în anul 1934 de către arheologul Binyamin Mazar. Cu toate acestea, nu există o certitudine că locul este identic ca așezare cu Valea Hefer din Biblie. După opinia arheologului Adam Zertal Valea Hefer din Biblie ar fi mai degrabă Valea Dotan (Emek Dotan) din zilele noastre. În arabă Valea Hefer se numește Wadi Hawarit, după numele tribului de beduini Al-Hawara care locuia aici până în anul 1929. [4]

Geografia modificare

Valea este străbătută de la nord la sud de trei lanțuri de calcar. De-a lungul litoralului Mediteranei se întinde lanțul apusean de calcar, regiunea nisipurilor străpungând-o în mai multe locuri, mai ales la gura râurilor. Pe lanțul de calcar de mijloc se află moșavul Kfar Witkin. La est, între acest lanț de mijloc și lanțul de calcar răsăritean se întinde Șesul Sharonului, zonă de sol nisipos roșu numit „hamra”, propice culturilor de citrice Pe lanțul de calcar vestic se află moșavul Kfar Monash. La est, de la râul Nahal Alexander, trecând prin moșavul Beerotaiym și până la poalele Munților Samariei se întinde o zonă bogată în sol de tip „terra rossa”, propice pentru agricultură.

Temperaturile în Valea Hefer sunt înalte vara și convenabile iarna. Cantitatea de precipitații anuale este între 500-600 mm. Condițiile de climat permit culturi subtropicale. În nordul Văii Hefer, lângă kibuțul Bahan se află cel mai mare rezervor de ape epurate.

Localitățile modificare

Kibuțuri modificare

Moșavuri modificare

Așezări comunitare modificare

Sate de tineret modificare

  • Hadassah Neurim
  • Mevo'ot Yam

Istorie modificare

Până în anul 1927 era un ținut de mlaștini lovit de malarie, numit Wadi Hawarit, dupa numele tribului de beduini Al-Hawara, care se așezase aici fără autorizații. În anul 1927 cu ajutorul unei donații de un milion de dolari obținută de Menahem Ussishkin de la evrei din Winnipeg, în frunte cu Archibald Friman Yehoshua Hankin a cumpărat 3.000 hectare din pământurile din regiune pentru Fondul național evreiesc Keren Kayemet. După o lungă dispută judiciară și plata de despăgubiri acordate beduinilor care luaseră terenurile în arendă s-a lansat un vast proiect de reașezare cu evrei. Un grup de 20 de tineri evrei din grupurile Witkin si Haemek s-au asezat de îndată pe pământurile achiziționate. Ei s-au așezat în casele abandonate și au început secarea mlaștinilor și cultivarea de culturi agricole. În aprilie 1933 ei si-au construit propriile case in satul pe care l-au intemeiat, Kfar Witkin, chiar în mijlocul văii. În 1931 un alt grup din mișcarea Hashomer Hatzair din Hadera au pus temeliile așezării Ein Hahoresh și au plantat primele livezi de citrice. Compania Yahin a sădit plantații destinate pentru noi repatrianți din străinătate. Un alt grup din mișcarea Hakibutz Hameuhad a intemeiat în anul 1932 localitatea Ghivat Haim, iar mai târziu, niște veterani ai Brigăzii evreiești au creat așezarea Avihail. În prezent în Valea Hefer se află 36 localități - majoritatea așezări de tip moshav, iar restul kibuțuri și „așezări comunitare”. În anul 1949 a luat ființă în zonă Seminarul Ruppin, azi Centrul Academic Ruppin. De asemenea la nord de joncțiunea Haroè a fost întemeiat un mare centru industrial - Uzinele Hefer.

Atracții turistice modificare

 
Vila Antoine Tayan, devenită Casa pionierilor agricoli - a "halutzimilor" - din satul Kfar Witkin, de curând înfiinţat, fotografie din anii 1930
  • Rezervația naturală - la est de „Beit Aharon” și la nord de „Beit Rishonim”, pe o arie de 5 hectare.
  • Beit Rishonim,(Casa pionierilor agricoli) este o casă de piatră ridicată în secolul al XIX-lea pe un deal de calcar, de către moșierul libanez maronit Antoine Tayan, care stăpânea majoritatea pământurilor din regiune.La începutul anului 1930 douăzeci de tineri evrei au pornit de aici la colonizarea agricolă a pământurilor cumpărate de la acesta. Aceștia au fost primii locuitori evrei așezați în satul Kfar Witkin. Astăzi clădirea servește drept centru de educație și îndrumare.
  • Parcul Sharon se întinde între Hadera și Givat Olga la nord și râul Alexander la sud. În parc au loc excursii, activități sportive, picnicuri și lucrări de cercetare științifică.
  • Parcul Național Nahal Alexander (Gan Leumi Nahal Alexander):râul Alexander curge în tot timpul anului doar pe un fragment lung de 6 km, până la vărsarea lui în mare. Deasupra râului de află podul „Gesher hatzavim” (Podul broaștelor țestoase care reprezintă un punct de observație a broaștelor țestoase din acest râu. În anii 2000 s-au efectuat lucrări de refacere și conservare a râului și s-a organizat în apropierea lui o zonă de excursii, picnic etc.
  • Khirbet Samara - la nord de Nahal Alexander, pe un deal de calcar, vizavi de Hofit, se află o cladire de pietre de calcar cioplite, iar alături - o pădurice de eucalipți care servește ca punct de vilegiatură și camping
  • Lacul Hefer (Agmon Hefer)

Legături externe modificare

  Materiale media legate de Valea Hefer la Wikimedia Commons

Lecturi suplimentare modificare

  • Yuval Elezri - Leksikon Mappa Eretz Israel (Lexicon Mappa al Țării Israelului), Editura Map,Tel Aviv, 2003
 
Panorama Văii Hefer văzută din Mitzpe Rami din Beit Aharon

Note și surse modificare

  1. ^ Y.Elezri 2003 p.192
  2. ^ Y.Elezri 2003 p.192
  3. ^ Y.Elezri 2003 p.192
  4. ^ Y.Elezri 2003 p.192