Valentin Rasputin
Valentin Rasputin | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1][2][3][4][5] Ust-Uda(d), RSFS Rusă, URSS |
Decedat | (77 de ani)[3][6][7][5] Moscova, Rusia |
Cetățenie | Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Rusia |
Ocupație | scriitor jurnalist publicist personalitate publică[*] politician romancier[*] povestitor[*] |
Limbi vorbite | limba rusă[8][9] |
Studii | Irkutski gosudarstvennîi universitet[*] |
Limbi | limba rusă |
Specie literară | derevenskaia proza[*] , eseu |
Opere semnificative | Proșceanie s Matioroi[*] |
Note | |
Premii | Premiul de stat al URSS Ordinul Lenin Erou al Muncii Socialiste orden «Za zaslugi pered Otecestvom» III stepeni[*] Ordinul de Merit pentru Patrie, Gradul IV[*] Ordinul Steagul Roșu al Muncii Ordinul Insigna de Onoare Ordinul Alexandr Nevsky[*] |
Modifică date / text |
Valentin Grigorievici Rasputin (în rusă Валентин Григорьевич Распутин; n. , Ust-Uda(d), RSFS Rusă, URSS – d. , Moscova, Rusia) a fost un scriitor rus. El s-a născut și a trăit o mare parte din viața lui în regiunea Irkutsk din Siberia de Est. Scrierile lui Rasputin descriu personaje urbane dezrădăcinate și lupta pentru supraviețuire a mediului tradițional de viață vechi de secole, tratând probleme morale complexe, precum și referitoare la renașterea spirituală.
Biografie
modificareValentin Rasputin s-a născut pe 15 martie 1937 în satul Ust-Uda din regiunea Irkutsk a Rusiei. Tatăl lui a lucrat pentru un magazin cooperativ sătesc, iar mama lui a fost asistentă medicală. Curând după nașterea sa, familia lui Rasputin s-a mutat în satul Atalanka din raionul Ust-Uda, unde Rasputin și-a petrecut copilăria. Ambele sate, care erau amplasate pe malul râului Angara, nu mai există în locațiile lor originale, deoarece o mare parte a văii râului Angara a fost inundată de către Barajul Bratsk în 1960, și satele au fost strămutate pe un teren mai înalt. Mai târziu, scriitorul și-a amintit anii copilăriei din Siberia ca grei, dar fericiți. „De îndată ce noi, copiii, am învățat să mergem, am mers către râu cu tije de pescuit; încă de când eram un copil mic, alergam în taiga, care începea chiar în afara satului, pentru a culege fructe de pădure și ciuperci; de la o vârstă fragedă, am luat o barcă și am început să vâslim...” Rasputin nu are nici o legătură cu sfetnicul țarist Grigori Rasputin.
Când Rasputin a absolvit școala elementară de 4 clase la Atalanka în 1948, părinții lui l-au trimis pe copilul precoce la gimnaziu și apoi la liceu în centrul raional, Ust-Uda, aflat la aproximativ 50 km de satul său de baștină. El a fost primul copil din satul său care și-a continuat educația în acest fel.
Rasputin a absolvit Universitatea din Irkutsk în 1959 și a început să lucreze pentru ziarele locale ale Comsomolului din Irkutsk și Krasnoiarsk. A publicat prima sa povestire în 1961.
Un moment important de la începuturile carierei literare a lui Rasputin a fost seminarul tinerilor scriitori organizat în septembrie 1965 la Cita și prezidat de Vladimir Civilihin (Владимир Чивилихин), care a încurajat aspirațiile literare ale tinerilor scriitori și l-a recomandat pentru calitatea de membru în prestigioasa Uniune a Scriitorilor Sovietici. De atunci, Rasputin l-a considerat pe Civilihin drept „nașul lui literar”.
În 1967, după publicarea cărții Bani pentru Maria, Rasputin a fost admis în Uniunea Scriitorilor Sovietici. În următoarele trei decenii, a publicat o serie de romane, multe dintre ele devenind foarte populare în rândul cititorilor ruși și fiind apreciate de critici.
În 1980, după efectuarea timp de doi ani a unor cercetări privind Bătălia de la Kulikovo, Rasputin a fost botezat de un preot ortodox în localitatea apropiată Eleț.
Opera literară a lui Rasputin este în strânsă legătură cu activismul său în problemele sociale și de mediu. De-a lungul anilor 1970 și 1980 Rasputin, numit de unii figura proeminentă a „lobby-ului ecologist siberian”, a avut un rol activ în campania de protejare a lacului Baikal și împotriva deversării apelor din Siberia în republicile din Asia Centrală. În anii 1990 a participat la mișcarea naționalistă de opoziție. Ca urmare a faptului că și-a petrecut majoritatea vieții sale de adult în Irkutsk, Rasputin rămâne unul dintre cei mai importanți intelectuali din acest oraș siberian.
El a fost invitat la mai multe evenimente din orașul Irkutsk, inclusiv dezvelirea monumentelor țarului Alexandru al III-lea, al lui Alexander Vampilov și Aleksandr Kolceak. El a organizat conferința cititorilor de la Biblioteca Științifică Centrală Molceanov-Sibirski din Irkutsk.
Maria, fiica lui Rasputin, a murit în accidentul din 2006 al S7 Airlines 778, iar soția lui a murit șase ani mai târziu. El a murit la Moscova pe 14 martie 2015, cu o zi înainte de cea de-a 78-a aniversare. Slujba sa de înmormântare a fost condusă de patriarhul Kirill al Bisericii Ortodoxe Ruse, iar președintele Vladimir Putin și-a exprimat condoleanțele. (În 2014 Rasputin a fost unul dintre semnatarii unei scrisori a scriitorilor în sprijinul anexării Crimeei de către Putin.)
Opera literară a lui Rasputin
modificareUnii critici l-au acuzat pe Rasputin de idealizarea vieții rurale și implicarea în polemici antimoderniste. Revista Voprosy literatury a publicat o dezbatere pe tema „Proza rurală a lui Valentin Rasputin este antimodernă?” Controversa s-a intensificat în anii 1980, când Rasputin a devenit asociat cu organizația naționalistă Pamiat (Память: „Memorie”). Fondat inițial pentru a susține conservarea monumentelor de arhitectură tradițională rusească, Pamiat a devenit tot mai cunoscută prin promovarea unei forme reacționare și antisemite a naționalismului rus. Rasputin a fost criticat pentru implicarea în astfel de organizații. El a argumentat că declarațiile presupus antisemite au fost exagerate și scoase din context.
Odată cu inițierea Perestroikăi, Rasputin a adoptat o linie critică la adresa reformelor. Repetarea de către el (la Primul Congres Rus al Deputaților Poporului) a declarației lui Stolîpin: „Aveți nevoie de mari răsturnări. Avem nevoie de o țară mare” («Вам нужны великие потрясения. Нам нужна великая страна») au făcut-o o frază folosită uzual de opoziția antiliberală. În iulie 1991 Rasputin a semnat scrisoarea deschisă „Un cuvânt către popor”, alături de funcționari sovietici care se opuneau reformelor lui Gorbaciov. În 1992, Valentin Rasputin s-a alăturat Frontului Salvării Naționale (o coaliție a forțelor radicale de opoziție), făcând parte din conducerea sa. El a sprijinit ulterior Partidul Comunist al Federației Ruse și pe liderul său, Ghennadi Ziuganov.
Premii
modificare- Premiul de Stat al URSS, 1977. Premiul i-a fost acordat pentru romanul To Live and Remember, al cărui protagonist era un dezertor din timpul războiului.
- Ordinul Lenin, 1984
- Global 500 Roll of Honour al UNEP, 1988.
- Premiul Soljenițîn, 2000
Scrieri
modificare- Василий и Василиса, 1966 (Vasili and Vasilissa; publicat în traducere engleză de Progress Publishers, 1981) ISBN: 99923-812-0-5
- Деньги для Марии, 1967 (Bani pentru Maria; publicat în traducere engleză de Raduga Publishers, 1998) ISBN: 5-05-002447-1
- Последний срок, 1970 (Sorocul cel de pe urmă)
- Живи и помни, 1974 (Trăiește și ia aminte; publicat în traducere engleză de Northwestern University Press, 1992) ISBN: 0-8101-1053-9
- Прощание с Матёрой, 1976 (Despărțirea de Matiora; publicat în traducere engleză de Northwestern University Press, 1991) ISBN: 0-8101-1329-5
- Век живи — век люби: Рассказы, 1982 (You Live and Love: Stories; publicat în traducere engleză de Vanguard Press, 1986) ISBN: 0-8149-0916-7
- Пожар, 1985 (The Fire)
- Дочь Ивана, Мать Ивана, 2004 ("Ivan's daughter, Ivan's mother")
- Siberia on Fire: Stories and Essays, 1989 (compilat și tradus în engleză de Gerald Mikkelson și Margaret Winchell pentru Northern Illinois University Press) ISBN: 0-87580-547-7
- What Should I Tell the Crow? (povestire), în The New Soviet Fiction, Abbeville Press, 1989 ISBN: 0-89659-881-0
- Ivan’s Daughter: Short Stories and a Novella, 2016 (compilat și tradus în engleză de Margaret Winchell pentru Three String Books, o marcă a Slavica Publishers) ISBN: 978-0-89357-454-3
Non-ficțiune:
- Сибирь, Сибирь..., 1991 (traducere în limba engleză: Siberia, Siberia. Tradusă de Margaret Winchell, Gerald Mikkelson. Northwestern University Press, 1996. ISBN: 0-8101-1575-1. Partial text on Google Books)
Referințe
modificare- ^ Valentin Grigor’jevič Rasputin, Gran Enciclopèdia Catalana
- ^ Valentin Rasputin, SNAC, accesat în
- ^ a b Valentin Rasputin, Munzinger Personen, accesat în
- ^ Istoriceskaia iențiklopedia Sibiri
- ^ a b „Valentin Rasputin”, Internet Movie Database, accesat în
- ^ Walentin Grigorjewitsch Rasputin, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ Valentin Raspoutine, Babelio, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor)