Valeriu Popescu

actor român
Valeriu Popescu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat (66 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieactor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română
limba franceză Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București
Prezență online

Valeriu („Doru”) Popescu, cunoscut și ca Valerio Popesco,[1] (n. , București, România – d. , București, România) a fost un actor român de teatru, film și televiziune, care și-a desfășurat cariera artistică în România și în Franța (unde a trăit în perioada 1970-1995).[2][3][4]

BiografieModificare

S-a născut în 1 decembrie 1938[1][2][3][4] la București[1] și a absolvit în 1962 cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC), la clasa prof. Ion Olteanu,[1][2][3][4] asistent Irina Răchițeanu-Șirianu.[1]

A jucat, după absolvirea studiilor, pe scenele mai multor teatre din România[1][2][3][4] precum Teatrul de Stat din Târgu Mureș, Ploiești și Teatrul Mic din București,[3][4] unde a interpretat roluri în piese ca A douăsprezecea noapte de William Shakespeare, Discipolul diavolului de George Bernard Shaw, Orfeu în infern de Tennessee Williams, Romeo și Julieta de William Shakespeare, Doi pe un balansoar de William Gibson ș.a.[1][3][4] A apărut în câteva filme precum Cartierul veseliei (1965) și Răscoala (1966).[1][4]

A părăsit România în 1970 și s-a stabilit în Franța, unde și-a schimbat numele în Valerio Popesco și a desfășurat o activitate artistică bogată.[1][2][3][4] A jucat roluri în filme de cinema și seriale de televiziune regizate de cineaști renumiți precum André Delvaux, Jean-Luc Godard, Philippe Galardi și Roger Burkhardt.[2][4] A regizat spectacole cu piesele Premiera de John Cromwell⁠(d), Fluturi, fluturi... de Aldo Nicolaj și Clipe de viață de William Saroyan.[1][4] A înființat în 1984 compania teatrală „Instants” din Lyon, îndeplinind funcția de director artistic până în 1989.[2][4]

S-a întors în România în 1995, după un exil de 25 de ani, și a interpretat rolul Bill Starbuck în spectacolul Omul care aduce ploaia de Richard Nash, pus în scenă la Teatrul Nottara.[2][3][4] În anul următor a fost angajat de Teatrul Național din București, jucând, printre altele, rolul Alfredo din Regina mamă de Manlio Santanelli.[2][3][4] A fost distribuit din nou în unele filme precum Aici nu mai locuiește nimeni (1995), Scrisorile prietenului (1997) și Faimosul paparazzo (1999).[1][4]

A murit în 18 noiembrie 2005, la vârsta de aproape 67 de ani,[2][3][4] și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București.[1][4]

FilmografieModificare

NoteModificare

  1. ^ a b c d e f g h i j k l „Valerio Popesco - Biography”, IMDb, accesat în  
  2. ^ a b c d e f g h i j „A încetat din viață actorul Valeriu Popescu”, Cronica Română, , accesat în  [nefuncțională]
  3. ^ a b c d e f g h i j „Deces - A încetat din viață Doru Popescu”, Jurnalul Național, , accesat în  
  4. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p L.D. (), „A murit actorul Doru Popescu”, 9AM News, accesat în  

Legături externeModificare