Vasile Hâncu
| Vasile Hâncu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 30 ianuarie 1870 comuna Poncișoara, Transilvania |
| Decedat | 1951, Hunedoara |
| Naționalitate |  România |
| Ocupație | medic militar |
| Activitate | |
| Educație | Facultatea de medicină din București |
| Reprezentant | Membru activ al Astrei |
| Cunoscut pentru | 1. Fondatorul Organizației Cercetășiei din Blaj 2. Înființează Spitalul din Blaj 3. Participant la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia |
Modifică date / text  | |
Vasile Hâncu (n. 30 ianuarie 1870, comuna Poncișoara – d. 1951, la Hunedoara) a fost medic militar, participant la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, profesor de igienă, director-proprietar al spitalului din Blaj, întemeiat de el în anul 1914 și întemeietorul Organizației Cercetășiei din Blaj în anul 1913.[1]
Biografie și familie
modificareVasile Hâncu s-a născut la 30 ianuarie 1870, în comuna Poncișoara.[2]
Studii
modificareA absolvit facultatea de medicină din București, în anul 1905. .[3]
Viața și activitatea
modificareA început ca medic în Vechiul Regat, apoi urmând să profeseze la Blaj. La Blaj, acesta a înființat un spital în anul 1914. – aici a fost profesor de igienă la Blaj. Acesta a întemeiat împreună cu profesorul Alexandru Borza, organizația cercetășiei din Blaj în anul 1913. În perioada primului războiului mondial, a făcut parte din Sfatul Militar Român din Blaj, format din 11 ofițeri și 10 soldați. El a fost medic inspector al Batalionului II Blaj, ce aparținea de Legiunea Română din Alba Iulia. El a preluat pe seama administrației românești spitalul „Kamenica”, de la Blaj, în noiembrie 1918, împreună cu profesorul Victor Macavei, George Borsan. La 1 noiembrie 1918, soldații din spitalul „Kamenica”, și-au tăiat și aruncat rozetele de la chipiul militar cu monograma regală și au purtat în locul lor funde albe și tricolore. [4] Momentul evacuării acestui spital este redactat de Victor Macavei în aceiași lună, în ziarul „Unirea”, un ziar local al Blajului. Doctorul Vasile Hâncu, împreună cu o parte din gardiști, au însoțit delegația de la Blaj la Alba Iulia în 1 decembrie 1918. La 4 decembrie, devine inspector cu grad de căpitan al Batalionului II Blaj din Legiunea Română Alba Iulia, care s-a dizolvat la 31 decembrie 1918, dar a devenit un corp de jandarmi români, constituit din 2 ofițeri și 76 de subofițeri și soldați, care au rolul de a înlocui jandarmeria fostului regim. Împreună cu dr. Cornel Circa a fost medic al Gărzilor Naționale din Blaj, fiind însărcinați să examineze băieții bolnavi din infirmerie zilnic. În 1920, s-a mutat la Hunedoara unde a continuat activitatea în domeniul medical, dar a activat și în cadrul „ASTREI”, societate unde era membru activ încă din 1917. Își încheie activitatea în anul 1930, când se pensionează. A decedat la Hunedoara în 1951.
Referințe
modificare- ^ Florea Marin, Medicii și marea Unire, Târgu Mureș, editura Tipomur, 1993, p 167 – 169.
- ^ Florea Marin, Medicii și marea Unire, Târgu Mureș, editura Tipomur, 1993, p 167 – 169.
- ^ Florea Marin, Medicii și marea Unire, Târgu Mureș, editura Tipomur, 1993, p 167 – 169.
- ^ Florea Marin, Medicii și marea Unire, Târgu Mureș, editura Tipomur, 1993, p 167 – 169.
Legături externe
modificare- „Spitalul românesc Sf. George din Blaj”, în Cosinzeana, Anul V, nr 4, 31 ianuarie 1915, p 30. [1]