Vasile Hotico s-a născut în anul 1922, la 28 noiembrie, în comuna Ieud, Maramureș. Din clasa a V-a a studiat la Sighetu-Marmației, la Liceul Pedagogic, liceu care se numea pe atunci Școala Normală, clasa a V-a de acum fiind echivalentă cu clasa I-a de liceu. Acolo a terminat cele 7 clase ale liceului, orientându-se spre Academia Teologică de la Oradea, instituție de mare prestigiu. Termină cu bine studiile, studii ce sunt făcute în perioada celui de-al doilea război mondial. După absolvire, predă un an latina la Liceul Dragoș Vodă, după care se căsătorește și se hirotonește pe seama comunei Borșa, Maramureș. Preot greco-catolic, vicar al Maramureșului. Arestat la 24 ianuarie 1949, pentru refuzul de a trece la ortodoxism. Torturat în timpul anchetei la Securitate. Condamnat la 8 ani de temniță grea. Eliberat în 1956. Rearestat în 1960. Condamnat, din nou, la 8 ani închisoare, pentru același motiv: refuzul de a renunța la catolicism. Detenția la penitenciarele Sighet, Cluj, Aiud. Eliberat în 1963. (http://webcache.googleusercontent.com/custom?q=cache:7JfWauWUWikJ:www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/ioanitoiu/dictionar_hijkl/h/dictionarh_11.pdf+vasile+hotico&hl=ro&ct=clnk&cd=2&client=google-coop-np) A avut 6 copii, 3 băieți și 3 fete. Soția lui a murit în 1967, rămânând văduv. A desfășurat o activitate bogată în perioada de dinainte de revoluție, fiind urmărit de securitate. După 1990 devine protopop al Sighetului și vicar foraneu[1] al Maramureșului istoric. Participă și la reactivarea parohiilor românești de peste Tisa, din actuala Ucraina. Moare la 5 ianuarie 1995. Unul din fiii săi este Pr. Hotico Vasile, protopop de Iza-Vișeu și paroh la Dragomirești.

NoteModificare

  1. ^ Vicar foraneu: delegat al unei dieceze vecine care exercită o jurisdicție limitată și temporară asupra vicariatului apostolic.