Vasile Popovici (compozitor)

compozitor român
Pentru alte persoane cu numele Vasile Popovici, vedeți Vasile Popovici.
Vasile Popovici
Date personale
Născut21 ianuarie 1900
Vărzărești, Orhei
Vărzărești, raionul Nisporeni, Republica Moldova Modificați la Wikidata
Decedat3 iulie 1973
România Iași
Iași, România Modificați la Wikidata
Frați și suroriIoan Popovici
Cetățenie România[1] Modificați la Wikidata
OcupațieCompozitor
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Alte numeVasile Popovici-Ieșeanu
OrigineRomână
Interpretare cuCapela română „Cântarea Moldovei” din Paris
Societatea muzicală „Cântarea Moldovei” din Iași
Colaborare cuAcademia de Muzică Religioasă din București
Conservatorul Municipal din Chișinău
Conservatorul din Iași

Vasile Popovici (n. 21 ianuarie 1900, Vărzărești, Orhei – d. 3 iulie 1973, Iași) a fost un compozitor român, profesor de muzică la Conservatorul din Iași și secretar al Uniunii Compozitorilor din România. Cunoscut și ca Vasile Popovici-Ieșeanu.

Biografie

modificare

Vasile Popovici s-a născut pe 21 ianuarie 1900 la Vărzărești, Orhei.

Studiază la Școala de dirijori de cor din Odesa (1917) cu N. Marțenko, la Conservatorul din Iași (1918-1921) cu Antonin Ciolan (contrapunct, fugă) și la Schola Cantorum din Paris⁠(fr)[traduceți] (1927-1930) cu Amédée Gastoué⁠(fr)[traduceți] (cant gregorian), Paul Le Flem⁠(fr)[traduceți] (contrapunct), Vincent d'Indy (compoziție, orchestrație).

Între anii 1921-1923, 1925-1926, este profesor de teorie la Conservatorul din Iași, dirijor al Capelei române „Cântarea Moldovei” din Paris (1927-1930).[2]

Profesor de cant gregorian și orgă la Academia de Muzică Religioasă din București (1932-1936), profesor de teorie și istorie a muzicii la Conservatorul Municipal din Chișinău (1935-1940). În 1936, organizează și conduce Societatea muzicală „Cântarea Moldovei” din Iași.

Devine consilier muzical la Radio București (1940-1959) și profesor suplinitor la catedra de istorie a muzicii și orgă a Conservatorului din București (1943-1949).

Primește Premiul de Stat (1953) și Ordinul Meritul Cultural, cl. II (1970). A fost membru al Societății Compozitorilor Români (1938) și secretar al Uniunii Compozitorilor din Romania (1960-1964). A compus o multitudine de creații corale, vocale și a continuat tradiția dirijorală a lui Gavriil Musicescu.

Studii de folclor

modificare
  • „Cântecul popular la Copanca”, Buletinul Institutului de cercetări sociale al Romaniei, vol. II, București, 1938.

Dumitru Capoianu, G. Carp, Nicolae Călinoiu, N. Ciocoiu ș.a.

Iconografie

modificare

Florea, V., Vasile Popovici (bustul de la mormiit, 1974).

Bibliografie

modificare
  • Istru, B., „Vasile I. Popovici”, Viața Basarabiei nr. 6-7, 1938, Chișinău
  • Habin, „Suită de cintece ostășești”, Contemporanul nr. 45, 11. XI. 1955, București
  • Schmidt, A., „Vasile Popovici, creator de cântece de masă”, Muzica nr. 7, 1960, București
  • Vasile Popovici: Cronica nr. 3, 20. I. 1968, Iași
  • Cosma, V., Muzicieni români. Lexicon, 1970, București
  • Tomescu, V., „Vasile Popovici”, Muzica nr. 8, 1973, București
  • Sava, I., Vartolomei, L., Dicționar de muzică, 1979, București
  • Holban, E. St., Figuri basarabene, 1990, Paris
  • Buzilă, S., Graiul neamului. Pagini din muzica corală națională, 1991, Chișinău
  • Sava, I., Vartolomei, L., Muzică și muzicieni, 1992, București
  • Maftei, I., Personalități ieșene, 1992, Chișinău
  • Cimitirul Eternitatea Iași, 1995, Iași
  • Serafim Buzilă, Interpreți din Moldova. Lexicon enciclopedic (1460-1960), 1996, Chișinău

Referințe

modificare
  1. ^ BnF catalogue général, accesat în  
  2. ^ „Vasile Popovici, dirijor și compozitor”, Evenimentul, accesat în  

Legături externe

modificare