Dumitru Capoianu
Dumitru Capoianu | |||
Bustul lui Dumitru Capoianu, expus la Ateneul Român (sculptor Elena Surdu Stănescu) | |||
Date personale | |||
---|---|---|---|
Născut | 19 octombrie 1929 București, România | ||
Decedat | 14 iunie 2012, (83 de ani) ? | ||
Cetățenie | România[1] | ||
Ocupație | compozitor | ||
Limbi vorbite | limba română | ||
Activitate | |||
Educație | Conservatorul din București | ||
Alma mater | Universitatea Națională de Muzică București | ||
Partid politic | Partidul Comunist Român | ||
Premii | Palme d'Or (1957) Premiul de Stat (1962) | ||
| |||
Modifică date / text |
Dumitru Capoianu (n. 19 octombrie 1929, București - d. 14 iunie 2012) a fost un compozitor român.[2] Dumitru Capoianu a fost membru supleant în Comiteul Central al PCR în perioada 1974 - 1979.[3]
Date biografice
modificareStudiile muzicale le-a urmat la Conservatorul București (1941-1947, 1947-1953), cu Victor Gheorghiu (teorie-solfegiu), Mihail Jora (armonie), Marțian Negrea (contrapunct), Mihai Andricu (compoziție), George Enacovici (vioară) etc.
A fost violonist în orchestra Teatrului Național din București (1945-1947) și în orchestra Ansamblului C.G.M. (Confederației Generale a Muncii) din București (1947-1949).
A devenit realizator muzical la Studiourile Romfilm (1950-1951) și Alexandru Sahia (1951-1952) din București
A continuat ca maestru de sunet și regizor muzical la Radiodifuziunea Română (1952-1954)
A fost director la Filarmonica „George Enescu” din București (1969-1973).
A dirijat diverse orchestre din București și din țară (mai ales cu lucrări proprii).
A publicat articole în Muzica, Contemporanul, România Literară, Cinema, Actualitatea muzicală etc.
A întreprins călătorii de studii și documentare în Bulgaria, Austria, URSS, Franța, SUA, Germania, Belgia, Luxemburg, Cehoslovacia, Anglia, Ungaria, Polonia, Iugoslavia etc.
A susținut conferințe, prelegeri, concerte-lecții, emisiuni de radio și televiziune.
În 1991 a colaborat cu regizorul Mihai Timofti la montarea operetei pentru copii "Povestea soldățelului de Plumb" (compozitor: Dumitru Capoianu ; versuri: Vasile Chiriță) la Teatrul Liric (în prezent Teatrul Național de Operă și Balet "Oleg Danovski") din Constanța.
Dumitru Capoianu a realizat muzica filmelor lui Ion Popescu-Gopo cu Omulețul, folsind doar trei note: do, si și si bemol! Dumitru Capoianu mărturisea: "... la trei note date așa, la un amuzament, să faci muzica unui film de 10 minute era greu, dar să continui cu aceleași trei note la încă 10-11 filme era groaznic!" [4]
Premii și distincții
modificare- Premiul II la Festivalul mondial al tineretului de la Moscova (1957),
- Palme d'Or la Festivalul de film de la Cannes (1957), pentru "Omuletul" lui Gopo, muzica D. Capoianu
- Premiul de Stat (1962)[5]
- Premiile Uniunii Compozitorilor (1970, 1974, 1977, 1980, 1981, 1983)
- Premiul Academiei Române (1977).
Decorații
modificare- Ordinul Meritul Cultural, cls. V (1968)
- Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”[6]
- Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”[7]
Opere (selecție)
modificare- Muzică de teatru
- Drumul oțelului, scenă de balet, 1965;
- Pistruiatul, musical în 2 acte, 1987
- Cenușăreasa, dramatizare de Ion Lucian și Virgil Puicea, 2007 [8].
- Muzică vocal-simfonică
- Cinci cântece din Ardeal, pentru cor de femei, oboi solo și orchestră de coarde, 1961;
- Valses ignobles et pas sentimentales, suită pentru mezzosoprană și orchestră de coarde, 1986
- Muzică simfonică
- Suita nr. 2, 1955;
- Divertimento pentru orchestră de coarde și 2 clarinete, 1956;
- Concert pentru vioară și orchestră, 1957;
- Variațiuni cinematografice, 1966;
- Pasărea Phöenix, suită din muzica filmului cu același titlu, 1975;
- Chemări'77, poem simfonic, 1977;
- Duelul, fantazie jazz, 1977;
- Mic concert pentru 2 piane, 6 viori și orchestră, 1984;
- Fațete, suită jazz, 1985;
- Habanera pentru vioară și orchestră, 1987;
- Concert pentru chitară și orchestră, 1989[9];
- Pasărea Phoenix, poem simfonic, 1993;
- Concert pentru violoncel și orchestră, 2001;
- Muzică de film
- Jad, cuarț, agată (1961)
- S-a furat o bombă (1962)[10]
- Partea ta de vină... (1963)
- Pași spre lună (1964)
- De-aș fi... Harap Alb (1965)[11];
- Vremea zăpezilor (1966)
- Cine va deschide ușa? (1967)[12];
- De trei ori București (1968) - segmentul „Întoarcerea”
- Doi bărbați pentru o moarte (1970)
- Facerea lumii (1971)
- Aventurile lui Babușcă (1973)
- Comedie fantastică (1975)
- Alarmă în Deltă (1976)
- Muzică de cameră
- Sonata pentru violă și pian, 1955
- Trio pentru vioară, violă și violoncel, 1968
- Cinci moduri de întrebuințare pentru un arcuș, pentru vioară, oboi și pian, 1981
- Muzică corală
- Rugăciune, pentru cor mixt, 1979;
- E veșnică pe lume doar schimbarea, pentru cor mixt, 1983
- Muzică vocală
- Două lieduri pe versuri de George Topîrceanu, pentru soprană și pian, 1956
- Operetă
- Povestea soldățelului de plumb - operetă pentru copii pe versuri de Vasile Chiriță
Note
modificare- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ http://www.cnsas.ro/documente/2004%20-%20Membrii%20CC.pdf
- ^ „Omulețul lui Gopo”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ HCM nr. 281/1963 privind acordarea Premiului de Stat al Republicii Populare Romane pe anul 1962 Arhivat în , la Wayback Machine., lege5.ro, accesat 2016-12-31
- ^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 19.
- ^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 2, anexa 2, e) 5.
- ^ Ion Creangă deschide stagiunea cu un spectacol de Ion Lucian[nefuncțională]
- ^ „Constantin ANDREI”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ S-a furat o bombă
- ^ De-aș fi Harap Alb
- ^ Cine va deschide ușa?[nefuncțională]
Bibliografie
modificare- Guido Gatti - Alberto Basso. La Musica. Dizionario I (A-K). Torino: Unione Tipografico-Editrice, 1968;
- Hugo Riemann. Musiklexicon. Ergänzungsband. Personenteil. Mainz: Dahlhaus, 1972;
- Paul Frank - W. Altmann. Kurzgefasstes Tonkünstler-Lexicon (A-K). Wilhelmshawen: Heinrichshofen Verlag, 1974;
- Nicolas Slonimsky Baker's Biographical Dictionary of Music. 6th ed. Rev. London: Collier Macmillan, 1978;
- Iosif Sava - Luminița Vartolomei. Dicționar de muzică. București: Edit. Științifică și Enciclopedică, 1979;
- The New Grove's Dictionary of Music and Musicians. Ed. Stanley Sadie. London: Macmillan, 1980;
- Viorel Cosma. Muzicieni din România. Lexicon. Vol. 1. București: Edit. Muzicală, 1989.
- MGG, Die Musik in Geschichte und Gegenwart, Allgemeine Enzyklopädie der Musik, Supplement, Editura Bärenreiter, Kassel, Basel, Londra, New York, Praga, ISBN 978-3-7618-1139-9; Editura Metzler, Stuttgart, Weimar, ISBN 978-3-476-41033-7; 2008
- Dumitru Capoianu[nefuncțională]
Legături externe
modificare- Luni la ora 5: Medalion Dumitru Capoianu, 14 decembrie 2009, Amos News
- Dumitru Capoianu in memoriam Arhivat în , la Wayback Machine. 15 iunie 2012, Radio Iași
- Dumitru Capoianu CIMRO, 17 nov. 2012