Wikipedia

Dumitru Capoianu

compozitor român
Dumitru Capoianu

Bustul lui Dumitru Capoianu, expus la Ateneul Român (sculptor Elena Surdu Stănescu)
Date personale
Născut19 octombrie 1929
București, România
Decedat14 iunie 2012, (83 de ani)
?
Cetățenie România[1] Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
EducațieConservatorul din București
Alma materUniversitatea Națională de Muzică București  Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Comunist Român
PremiiPalme d'Or (1957)
Premiul de Stat (1962)
Membru supleant al C.C. al P.C.R.
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Dumitru Capoianu (n. 19 octombrie 1929, București - d. 14 iunie 2012) a fost un compozitor român.[2] Dumitru Capoianu a fost membru supleant în Comiteul Central al PCR în perioada 1974 - 1979.[3]

Date biografice modificare

Studiile muzicale le-a urmat la Conservatorul București (1941-1947, 1947-1953), cu Victor Gheorghiu (teorie-solfegiu), Mihail Jora (armonie), Marțian Negrea (contrapunct), Mihai Andricu (compoziție), George Enacovici (vioară) etc.

A fost violonist în orchestra Teatrului Național din București (1945-1947) și în orchestra Ansamblului C.G.M. (Confederației Generale a Muncii) din București (1947-1949).

A devenit realizator muzical la Studiourile Romfilm (1950-1951) și Alexandru Sahia (1951-1952) din București

A continuat ca maestru de sunet și regizor muzical la Radiodifuziunea Română (1952-1954)

A fost director la Filarmonica „George Enescu” din București (1969-1973).

A dirijat diverse orchestre din București și din țară (mai ales cu lucrări proprii).

A publicat articole în Muzica, Contemporanul, România Literară, Cinema, Actualitatea muzicală etc.

A întreprins călătorii de studii și documentare în Bulgaria, Austria, URSS, Franța, SUA, Germania, Belgia, Luxemburg, Cehoslovacia, Anglia, Ungaria, Polonia, Iugoslavia etc.

A susținut conferințe, prelegeri, concerte-lecții, emisiuni de radio și televiziune.

În 1991 a colaborat cu regizorul Mihai Timofti la montarea operetei pentru copii "Povestea soldățelului de Plumb" (compozitor: Dumitru Capoianu ; versuri: Vasile Chiriță) la Teatrul Liric (în prezent Teatrul Național de Operă și Balet "Oleg Danovski") din Constanța.

Dumitru Capoianu a realizat muzica filmelor lui Ion Popescu-Gopo cu Omulețul, folsind doar trei note: do, si și si bemol! Dumitru Capoianu mărturisea: "... la trei note date așa, la un amuzament, să faci muzica unui film de 10 minute era greu, dar să continui cu aceleași trei note la încă 10-11 filme era groaznic!" [4]

Premii și distincții modificare

  • Premiul II la Festivalul mondial al tineretului de la Moscova (1957),
  • Palme d'Or la Festivalul de film de la Cannes (1957), pentru "Omuletul" lui Gopo, muzica D. Capoianu
  • Premiul de Stat (1962)[5]
  • Premiile Uniunii Compozitorilor (1970, 1974, 1977, 1980, 1981, 1983)
  • Premiul Academiei Române (1977).

Decorații modificare

  • Ordinul Meritul Cultural, cls. V (1968)
  • Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”[6]
  • Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”[7]

Opere (selecție) modificare

Muzică de teatru
  • Drumul oțelului, scenă de balet, 1965;
  • Pistruiatul, musical în 2 acte, 1987
  • Cenușăreasa, dramatizare de Ion Lucian și Virgil Puicea, 2007 [8].
Muzică vocal-simfonică
  • Cinci cântece din Ardeal, pentru cor de femei, oboi solo și orchestră de coarde, 1961;
  • Valses ignobles et pas sentimentales, suită pentru mezzosoprană și orchestră de coarde, 1986
Muzică simfonică
  • Suita nr. 2, 1955;
  • Divertimento pentru orchestră de coarde și 2 clarinete, 1956;
  • Concert pentru vioară și orchestră, 1957;
  • Variațiuni cinematografice, 1966;
  • Pasărea Phöenix, suită din muzica filmului cu același titlu, 1975;
  • Chemări'77, poem simfonic, 1977;
  • Duelul, fantazie jazz, 1977;
  • Mic concert pentru 2 piane, 6 viori și orchestră, 1984;
  • Fațete, suită jazz, 1985;
  • Habanera pentru vioară și orchestră, 1987;
  • Concert pentru chitară și orchestră, 1989[9];
  • Pasărea Phoenix, poem simfonic, 1993;
  • Concert pentru violoncel și orchestră, 2001;
Muzică de film
Muzică de cameră
  • Sonata pentru violă și pian, 1955
  • Trio pentru vioară, violă și violoncel, 1968
  • Cinci moduri de întrebuințare pentru un arcuș, pentru vioară, oboi și pian, 1981
Muzică corală
  • Rugăciune, pentru cor mixt, 1979;
  • E veșnică pe lume doar schimbarea, pentru cor mixt, 1983
Muzică vocală
Operetă
  • Povestea soldățelului de plumb - operetă pentru copii pe versuri de Vasile Chiriță

Note modificare

  1. ^ BnF catalogue général, accesat în  
  2. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ http://www.cnsas.ro/documente/2004%20-%20Membrii%20CC.pdf
  4. ^ „Omulețul lui Gopo”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ HCM nr. 281/1963 privind acordarea Premiului de Stat al Republicii Populare Romane pe anul 1962 Arhivat în , la Wayback Machine., lege5.ro, accesat 2016-12-31
  6. ^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 19.
  7. ^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 2, anexa 2, e) 5.
  8. ^ Ion Creangă deschide stagiunea cu un spectacol de Ion Lucian[nefuncțională]
  9. ^ „Constantin ANDREI”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ S-a furat o bombă
  11. ^ De-aș fi Harap Alb
  12. ^ Cine va deschide ușa?[nefuncțională]

Bibliografie modificare

  • Guido Gatti - Alberto Basso. La Musica. Dizionario I (A-K). Torino: Unione Tipografico-Editrice, 1968;
  • Hugo Riemann. Musiklexicon. Ergänzungsband. Personenteil. Mainz: Dahlhaus, 1972;
  • Paul Frank - W. Altmann. Kurzgefasstes Tonkünstler-Lexicon (A-K). Wilhelmshawen: Heinrichshofen Verlag, 1974;
  • Nicolas Slonimsky Baker's Biographical Dictionary of Music. 6th ed. Rev. London: Collier Macmillan, 1978;
  • Iosif Sava - Luminița Vartolomei. Dicționar de muzică. București: Edit. Științifică și Enciclopedică, 1979;
  • The New Grove's Dictionary of Music and Musicians. Ed. Stanley Sadie. London: Macmillan, 1980;
  • Viorel Cosma. Muzicieni din România. Lexicon. Vol. 1. București: Edit. Muzicală, 1989.
  • MGG, Die Musik in Geschichte und Gegenwart, Allgemeine Enzyklopädie der Musik, Supplement, Editura Bärenreiter, Kassel, Basel, Londra, New York, Praga, ISBN 978-3-7618-1139-9; Editura Metzler, Stuttgart, Weimar, ISBN 978-3-476-41033-7; 2008
  • Dumitru Capoianu[nefuncțională]

Legături externe modificare

Vezi și modificare

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Dumitru_Capoianu&oldid=15867259