Deschide meniul principal

Comedie fantastică (film)

film românesc
Comedie fantastică
Comedie fantastica.jpg
Captură de ecran cu George Mihăiță în prim-plan
Gencomedie, dramă, științifico-fantastic
RegizorIon Popescu-Gopo
AutorIon Popescu-Gopo  Modificați la Wikidata
ScenaristIon Popescu-Gopo
ProducătorMarin Gheoroae (directorul filmului)
Vasilica Istrate (producător delegat)
DistribuitorRomâniafilm
StudioCasa de Filme 5
Director de imagineGrigore Ionescu
Ștefan Horvath
MontajEugenia Naghi
Suneting. Dan Ionescu
Victor Cantuniari
MuzicaDumitru Capoianu
ScenografieMarcel Bogos
CostumeNelli Merola
DistribuțieDem Rădulescu
Cornel Coman
Vasilica Tastaman
George Mihăiță
Jorj Voicu
Premiera12 mai 1975
Durata84 min.
ȚaraRSR R.S. România
Limba originalăromână
Prezență online

Pagina Cinemagia

Comedie fantastică este un film românesc din 1975, regizat de Ion Popescu-Gopo după propriul scenariu. Rolurile principale sunt interpretate de Dem Rădulescu, Cornel Coman, Vasilica Tastaman și George Mihăiță.

Subiectul filmului îl reprezintă cercetarea efectuată de un robot extraterestru de pe planeta Lepton de a găsi o sursă nouă de energie pe planeta Terra.

RezumatModificare

  Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

În secvențele de început ale filmului se specifică următoarele: „Un computer electronic, cercetând imensul Cosmos, a constatat că numai 19.000 de planete ar putea avea condiții de viață ca planeta Terra. Printre aceste 19.000 sunt planete noi și viața în formă primară. Pe alte planete, civilizația a atins culmi nebănuite. Ființele acestor planete evoluate suferă. Suferă din lipsă de energie. Telescoape uriașe cercetează Universul. Și oriunde apare o idee nouă, despre un nou combustibil, este trimis de urgență, spre cercetare, un robot realizat cu grijă după chipul și asemănarea inventatorilor.”.

Pe mai multe planete din Univers există forme de viață sub diferite forme. Unele din acest forme de viață duc lipsă de surse de energie. În acest sens, un robot extraterestru de pe planeta Lepton (interpretat de Dem Rădulescu) sosește pe Terra și ia un chip uman pentru a intra în relație cu un profesor de școală (Cornel Coman) ce construise în curtea casei sale o rachetă cosmică din fiare vechi. Invenția sa a fost distrusă într-un incendiu provocat de Tapirul (un om care credea că profesorul folosea racheta doar pentru a atrage acolo femei), profesorul fiind transportat de urgență la spital.

Extraterestrul discută cu mai multe persoane care intraseră în contact cu profesorul: cu un copil (Petre Țăranu), cu directorul școlii (Horia Popescu) la care preda profesorul, cu Tapiru (Jorj Voicu) și cu Corina (Vasilica Tastaman), soția Tapirului. Fiecare oferă un alt răspuns la întrebarea extraterestrului. Soția Tapirului afirmă că profesorul a zburat în Cosmos cu racheta și că ar fi produs în acel vehicul forme de viață din apa mării. Călătoria a durat 2 milioane de ani. În acest timp, s-a născut un copil pe nume Ol (interpretat la maturitate de George Mihăiță) care este îngrijit de un robot și instruit de profesor prin intermediul unor lecții care sunt prezentate pe monitorul unui calculator. Când a crescut, Ol se simte cuprins de singurătate și vrea să cunoască viața nu numai din cărți, ci să o simtă și în realitate. El manevrează planeta spre Pământ, unde aterizează, iar Ol se trezește pe țărmul unei mări.

Auzind toate aceste relatări, extraterestrul afirmă că va aduce de pe Pământ pe planeta sa, pentru a reîmprospăta rezervele epuizate ale acesteia, nu o formă nouă de energie, ci experiența umană și înțelepciunea pământenilor bazate pe umor și fantezie.

DistribuțieModificare

ProducțieModificare

Scenariul filmului a fost scris de Ion Popescu-Gopo, purtând inițial titlul „Terra”. El a fost achiziționat de casa de filme în noiembrie 1972, fiind apoi dezvoltat și modificat. Varianta finală a fost predată în martie 1974. Filmul a intrat în faza de producție la 22 aprilie 1974 cu titlul de lucru „Pasărea Phoenix”. [1] Filmările au avut loc în perioada 18 iulie - 16 decembrie 1974. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București.

Efectele optice au fost realizate de Mircea Sterescu, Nicolae Novac și Erich Gierling, iar machetele de Enache Hărăbor. Filmările combinate și trucajele sunt creația operatorului Alexandru (Alecu) Popescu, fratele regizorului. [2] Regizori secunzi au fost Constantin Dicu și Ovidiu Georgescu. Muzica a fost compusă de Dumitru Capoianu și interpretată de Orchestra simfonică și Orchestra de muzică ușoară ale Radioteleviziunii și de Fanfara reprezentativă a Ministerului Apărării Naționale. În coloana sonoră a filmului sunt incluse fragmente din Concertul de pian nr. 1 de Piotr Ilici Ceaikovski.

După vizionarea sa la 4 aprilie 1975 de către Dumitru Popescu, s-au solicitat operații de remontaj și introducere de texte. Copia standard a fost finalizată la 21 aprilie 1975. Cheltuielile de producție s-au ridicat la 3.474.000 lei. [1]

RecepțieModificare

Filmul Comedie fantastică a fost vizionat de 1.329.409 spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. [3]

PremiiModificare

Comedie fantastică a fost nominalizat pentru Ursul de Aur la Festivalul Internațional de Film de la Berlin (1975). [4]

Aprecieri criticeModificare

Ion Popescu-Gopo a afirmat că nu a dorit să creeze un film SF, ci o comedie. După cuvintele sale: „Deși pare și chiar este plin de informație modernă și prognoză științifică aproape fantastică, filmul acesta nu trebuie privit ca un film științifico-fantastic, el trebuie privit ca o comedie”. [5] În lucrarea „Istoria filmului românesc (1897-2000)”, criticul Călin Căliman afirma că filmul Comedie fantastică este de fapt un film vesel.[6]

Criticii de film de la momentul lansării filmului au apreciat în majoritate ideea originală a lui Gopo, remarcând tragismul omului creat în Cosmos și care este izolat de semenii săi. Într-un articol publicat în 1975 în revista „Cinema”, Alice Mănoiu a comparat acest film cu Fahrenheit 451 sau mai recentele Odiseea spațială 2001 și Solaris. Filmul său a fost conceput „într-o lumină originală, de acasă, din împărăția tinereții fără bătrânețe, cu irezistibilă chemare din valea plângerii, nemuritoarea vatră a amintirii...”. D.I. Suchianu a remarcat în 1975 în aceeași revistă că „după un zbor de două milioane de ani prin Cosmos, s-a constatat că tot pe planeta noastra Terra traiul a rămas cel mai frumos”.

Criticul Tudor Caranfil a dat filmului trei stele din cinci și a comentat faptul că omul creat să devină o ființă perfectă nu poate fi fericit decât alături de alți oameni. „La bordul unei nave cosmice a fost creat, din apa mării, un copil menit sa fie îngrijit de o „mamă” - robot. Sortit să devină ființă perfectă, înarmat cu cunoștințe universale proiectate pe pereții navei, el crește în confort artificial și lipsă de afecțiune. Imaginile pământești îl tulbura pe ciudatul pasager care simte dorința să pipăie ierburile și să țină de mână o fată... Eseu umoristic, cu un Gopo în plină formă, demonstrând că nu întotdeauna știința dezumanizează. (...) Din păcate, filmul e hibrid, ezitând între două direcții ale narațiunii: cea principală, a „Homunculului” rupt de Terra impură, și cea a Extraterestrului trimis pe Pământ în căutare de surse energetice. Dar ce bun rol pentru Mihăiță!” [7]

Un critic contemporan, regizorul Mihnea Columbeanu, a afirmat că după realizarea capodoperei Scurtă istorie, talentul lui Ion Popescu-Gopo „s-a disipat în cam tot atâtea filmulețe derizorii”, regizorul revenind în avanscena cinematografului românesc abia în 1975, cu Comedie fantastică, „un S.F. în toată regula, dar abordat la cel mai soft mod posibil, despre alienare și umanitate în condițiile unei societăți hiper-tehnologizate”. [8]

ReferințeModificare

  1. ^ a b Comedie fantastică pe secvente.ro, accesat la 31 iulie 2012.
  2. ^ Călin Căliman - „Cinci artiști ai imaginii cinematografice” (Ed. Reu Studio, București, 2009), p. 24.
  3. ^ „Situația numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei până la data de 31.12.2006 și 2007” (PDF). Centrul Național al Cinematografiei. . Accesat în . 
  4. ^ Berlin International Film Festival 1975 pe IMDb
  5. ^ Călin Căliman, op. cit., p. 23.
  6. ^ Călin Căliman - „Istoria filmului românesc (1897-2000)” (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), p. 246.
  7. ^ Tudor Caranfil - „Dicționar universal de filme” (Ed. Litera Internațional, București, 2008), p. 190.
  8. ^ Pitbull (Mihnea Columbeanu) - „Condiția umană la ora Omulețului: Ion Popescu-Gopo”, articol publicat pe situl Cinemagia, în aprilie 2008.

Legături externeModificare