Dan Ionescu (inginer de sunet)

Inginer de sunet și actor român
Acest articol se referă la un inginer de sunet român. Pentru un politician român, vedeți Dan Ionescu (politician).
Dan Ionescu
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat (70 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieinginer de sunet
actor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Politehnica din București  Modificați la Wikidata
Prezență online

Dan Ionescu (n. , București, România – d. , București, România) a fost un inginer de sunet român, care s-a făcut remarcat prin contribuția sa la realizarea coloanei sonore a numeroase filme și, de asemenea, prin interpretarea unor roluri în unele filme precum rolul industriașului Bazilescu în Facerea lumii (1971) și rolul pastorului Gorgon în Ciprian Porumbescu (1973).

Biografie Modificare

Dan Ionescu a absolvit Institutul Politehnic din București, promoția 1949. În ciuda faptului că și-a dorit să lucreze ca inginer naval și regizor de operă, a fost repartizat ca inginer la Studioul Cinematografic București, fără a avea, potrivit propriei mărturisiri, „o pasiune preconcepută pentru cinematograf”.[3] A considerat inițial că această repartiție ar fi „o glumă proastă”.[3] Cu toate acestea, a lucrat mult timp ca operator de sunet pentru filme și, în această perioadă, a devenit pe rând inginer șef, director tehnic și director artistic al Studioului Cinematografic București.[3] În calitate de director tehnic al Studioului Cinematografic București, a participat la construirea și dotarea cu echipamente a studiourilor cinematografice de la Buftea și a Centrului vechi de televiziune.[3]

A fost un colaborator apropiat, în calitate de operator de sunet, al regizorului Ion Popescu-Gopo, care, în cartea Filme, filme, filme, filme (Ed. Meridiane, București, 1963), îl considera „un fel de Jupiter priceput în fel de fel de zgomote lungite sau comprimate tehnic, captate din cosmos sau provocate cu un dop de plută, un om inventiv, un tehnician excelent”.[4] Regizorul de filme de animație Ion Truică îl descria ca „o inteligență neliniștită, un inventiv, un inspirat căutător de metafore sonore. Dotat cu un excepțional simț al ritmului, el dă viață filmului prin efecte sonore surprinzătoare, năstrușnice”.[5] Colaboratorii săi obișnuiau să-l numească „profesorul” și i se adresau cu apelativul „Don-profesor”.[4]

A interpretat roluri în câteva filme precum Gaudeamus igitur (1965), Facerea lumii (1971), Ciprian Porumbescu (1973), Cantemir (1975), Nu filmăm să ne-amuzăm (1975) și Povestea dragostei (1977), considerând că un profesionist din domeniul cinematografiei trebuie să învețe permanent și să cunoască cât mai detaliat „mecanismele producției de film” și că „«multilateralul» nu trebuie să rămînă un termen abstract”.[3] Interpretările sale au fost elogiate de specialiști precum Călin Căliman, care scria că Dan Ionescu s-a dovedit un interpret „de clasă” prin rolurile jucate în Ciprian Porumbescu („iarăși seducător!”)[6] și Povestea dragostei („inegalabil”)[7]

Filmografie Modificare

Inginer de sunet Modificare

Ilustrator muzical Modificare

Actor Modificare

Premii Modificare

Note Modificare

  1. ^ a b c d CineMagia 
  2. ^ a b c d AaRC 
  3. ^ a b c d e f „Dan Ionescu – inginer de sunet”, interviu publicat în Magazin Cinematografic 1974.
  4. ^ a b Călin Căliman, Istoria filmului românesc (1897-2000), Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000, pp. 164-165.
  5. ^ Călin Căliman, Istoria filmului românesc (1897-2000), Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000, p. 165.
  6. ^ a b Călin Căliman, Istoria filmului românesc (1897-2000), Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000, p. 235.
  7. ^ a b Călin Căliman, Istoria filmului românesc (1897-2000), Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000, p. 289.
  8. ^ Călin Căliman, Istoria filmului românesc (1897-2000), Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000, p. 293.
  9. ^ a b Călin Căliman, Istoria filmului românesc (1897-2000), Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000, p. 318.
  10. ^ Călin Căliman, Istoria filmului românesc (1897-2000), Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000, p. 354.
  11. ^ Călin Căliman, Istoria filmului românesc (1897-2000), Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000, p. 319.
  12. ^ Călin Căliman, Istoria filmului românesc (1897-2000), Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000, p. 383.
  13. ^ Călin Căliman, Istoria filmului românesc (1897-2000), Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000, p. 417.
  14. ^ Călin Căliman, Istoria filmului românesc (1897-2000), Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000, pp. 234-235.
  15. ^ Dana Duma, Ion Popescu Gopo, Ed. Meridiane, București, 1996, p. 67. ISBN: 973-33-0342-9
  16. ^ Uniunea Cineaștilor din România (ed.), Premiile cineaștilor 1970-2000, Editura și Tipografia Intact, București, 2001, p. 14.
  17. ^ Uniunea Cineaștilor din România (ed.), Premiile cineaștilor 1970-2000, Editura și Tipografia Intact, București, 2001, p. 32.

Legături externe Modificare