Gheorghe Șimonca

actor român
Gheorghe Șimonca
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Dăbâca, România Modificați la Wikidata
Decedat (69 de ani) Modificați la Wikidata
București, România[1] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Română Unită cu Roma Modificați la Wikidata
Ocupațieactor de teatru[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Ani de activitate1961-2005

Gheorghe Șimonca (n. , Dăbâca, Cluj, România – d. , București, România)[2] a fost un actor român de teatru, de televiziune și de film.[3][4][5] Este cunoscut îndeosebi ca interpret al regelui Carol al II-lea al României în trei filme: Actorul și sălbaticii (1975), Ediție specială (1978) și Drumeț în calea lupilor (1990).[6]

Biografie

modificare

Cariera artistică

modificare

Gheorghe Șimonca s-a născut pe 20 aprilie 1936, la Dăbâca. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București în anul 1962. A făcut parte din trupa Teatrului de Stat din Oradea (1962–1964) și, apoi, a Teatrului Satiric-Muzical „Constantin Tănase” din București (1964–1968).[7] La cererea directorului Teatrului de Comedie, Radu Beligan, este transferat la acest teatru unde a jucat în perioada 1968–2005.

A avut roluri în spectacole TV și în mai multe filme, interpretând, printre altele, rolul lui Iosif de la Nimirceni, trimisul lui Damian Jder în Frații Jderi (1974), rolul regelui Carol al II-lea în filmul Actorul și sălbaticii (1975)[8][9] sau rolul Ilieș în Destinația Mahmudia (1982).[10]

Apariția regelui Carol al II-lea în Actorul și sălbaticii este prima apariție a unui rege al României într-un film realizat în România socialistă; cineastul Sergiu Nicolaescu (interpretul regelui Carol I în filmul Pentru patrie) a catalogat reprezentarea regelui Carol al II-lea în acest film drept o batjocură.[11] Criticul de film Cristian Tudor Popescu susține că regele Carol al II-lea este „încarnat excelent de Gheorghe Șimonca. Portretul regelui e remarcabil de liber și realist. Brutal, înjurând în românește mai bine decât vorbește, iubitor al coniacului de dimineață și al «prospăturii» de prin teatre, Carol încearcă totuși, printr-un complicat tango politic, să bareze calea sălbăticiei legionaro-naziste. Cinic și corupt, suveranul e uman când dă ordin să fie protejat marele actor Caratase, al cărui umor coroziv îl apreciază”.[6]

Ultimii ani

modificare

Gheorghe Șimonca s-a pensionat la jumătatea anilor 1990 de la Teatrul de Comedie și a trăit câțiva ani dintr-o pensie mică.[5] Îndepărtarea de viața artistică l-a marcat, iar lipsurile financiare l-au făcut să se simtă vinovat față de soția și fiul său și să se considere o povară pentru ei.[5] Directorul Teatrului de Comedie, George Mihăiță, a reușit să-i obțină un sprijin financiar de la UNITER[5] și i-a oferit ocazia să joace roluri în câteva spectacole: Traian Necșulescu în ...escu de Tudor Mușatescu, în regia lui Alexandru Dabija, un preot în A douăsprezecea noapte de William Shakespeare, în regia lui Gelu Colceag, și Ion în Chirița of Bârzoieni după Vasile Alecsandri, în regia Iarinei Demian.[4][5] Ultimul rol interpretat a fost cel al lordului Byvolus în piesa Ubu înlănțuit de Alfred Jarry, pusă în scenă începând din anul 2004 de Gábor Tompa.[5]

Starea sa de sănătate s-a agravat în ultimii săi ani de viață: actorul a început să-și piardă memoria și a fost internat în câteva rânduri la Spitalul de Psihiatrie „Gheorghe Marinescu”.[5] În aprilie 2005 s-a rătăcit prin oraș, iar angajații unei secții de poliție l-au chemat pe George Mihăiță ca să-l ducă acasă. A fost internat din nou pentru o scurtă perioadă, iar, cu cinci zile înainte de a muri, l-a sunat pe Mihăiță și i-a spus că vrea să se revină cât mai curând pe scenă.[5]

Șimonca a decedat după o grea suferință în 26 mai 2005, la vârsta de 69 de ani,[2][4][5] când, profitând de faptul că soția sa era dusă la piață, s-a spânzurat în baie cu cureaua de la pantaloni.[5]

Roluri în teatru

modificare

Teatru de Stat, Oradea

modificare

Teatrul Național de Televiziune, București

modificare

Teatrul de Comedie, București

modificare

Filmografie selectivă

modificare
  1. ^ Gheorghe Șimonca, AaRC, accesat în  
  2. ^ a b „Actorul Gheorghe Șimonca a încetat din viață joi, după o grea suferință”, Agerpres, , arhivat din original la , accesat în  
  3. ^ „Gheorghe Șimonca”, Aarc.ro, accesat în  
  4. ^ a b c d „Actorul Gheorghe Șimonca a încetat din viață”, Adevărul, , accesat în  
  5. ^ a b c d e f g h i j k l m „S-a sinucis un actor: Gheorghe Șimonca”, Evenimentul Zilei, , accesat în  
  6. ^ a b Cristian Tudor Popescu (), „Majestățile Lor – ignorate sau împăiate”, Republica, accesat în  
  7. ^ Actorii Teatrului de Comedie de la B la V, București, 1980.
  8. ^ a b Călin Căliman, Istoria filmului românesc (1897-2000), Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000, p. 238.
  9. ^ a b Adrian Epure (), „«Din culisele cinematografiei». Cum a fost lăsat Sergiu Nicolaescu cu buza umflată. «Comisarul și Tănase», transformat de Titus Popovici în «Actorul și sălbaticii»”, Adevărul, accesat în  
  10. ^ a b Călin Căliman, Istoria filmului românesc (1897-2000), Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000, p. 350.
  11. ^ Sergiu Nicolaescu, Viață, destin și film, ediția a II-a revizuită, Ed. Universitară, București, 2011, p. 30.
  12. ^ „Măria-Sa… Bărbatul”. Teatrul Regina Maria. Accesat în . 
  13. ^ „Oameni și umbre”. Teatrul Regina Maria. Accesat în . 
  14. ^ „Mofturile Belisei”. Teatrul Regina Maria. Accesat în . 
  15. ^ „Luceafărul”. Teatrul Regina Maria. Accesat în . 
  16. ^ „Mirele furat”. Teatrul Regina Maria. Accesat în . 
  17. ^ „Cadavrul viu (1975)”, Cinemagia, accesat în  
  18. ^ „Moartea unui comis voiajor de Arthur Miller”, Regizorcautpiesa.ro, arhivat din original la , accesat în  
  19. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p Catalog piese de teatru Arhivat în , la Wayback Machine., Teatrul de Comedie, București, comedie.ro (Catalog teatru comedie preview.pdf) Accesat la 16 iunie 2020
  20. ^ A douăsprezecea noapte de William Shakespeare, Regizorcautpiesa.ro, arhivat din original la , accesat în  
  21. ^ „Emilia Popescu, o Chirița de azi”, Adevărul, , accesat în  
  22. ^ „Ubu înlănțuit de Alfred Jarry”, Regizorcautpiesa.ro, arhivat din original la , accesat în  
  23. ^ Ubu înlănțuit sau râsul absolut al democrației descreierisite de Adriana Mocca

Legături externe

modificare