Veronica Vaida

fiziciană americană
Veronica Vaida
Date personale
Născută (73 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie Statele Unite ale Americii
 România Modificați la Wikidata
Ocupațiefiziciană
chimistă Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiBoulder Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
InstituțieUniversitatea Harvard
Universitatea din Colorado Boulder[*][1][2]  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversitatea din București
Universitatea Brown
Universitatea Yale[1]  Modificați la Wikidata
OrganizațiiAcademia Americană de Arte și Științe[*]  Modificați la Wikidata
DoctoranziSusan Solomon  Modificați la Wikidata
PremiiBursă Guggenheim[*][3]
E. Bright Wilson Award in Spectroscopy[*][[E. Bright Wilson Award in Spectroscopy (award conferred by the American Chemical Society)|​]] ()[4]
Fellow of the American Physical Society[*][[Fellow of the American Physical Society (fellowship of the American Physical Society)|​]]
Fellow of the American Association for the Advancement of Science[*][[Fellow of the American Association for the Advancement of Science (program which recognizes scientists, engineers and innovators who have been recognized for their achievements across disciplines by the American Association for the Advancement of Science)|​]]
Wilbur Cross Medal[*][[Wilbur Cross Medal (award for Yale University alumni)|​]] ()[5]  Modificați la Wikidata
Prezență online

Veronica Vaida (n. , București, România) este o chimistă româno-americană, profesor la Universitatea din Colorado Boulder. Este un expert în chimia mediului și aerosoli.

Familia și educația modificare

Vaida s-a născut în 1950 în București[6][7]. Părinții ei erau din Transilvania și s-au întâlnit după al doilea Război Mondial.[6] Mama ei a supraviețuit Lagărului de la Auschwitz, iar tatăl său a fost deținut politic.[6] A mers la o școală maghiară din Cluj și s-a întors în București în 1963,[6] unde a studiat chimia la Universitatea din București.[6] După ce a văzut un post în SUA publicat în 1969, s-a mutat la Universitatea Brown, pentru a lucra pe detectoare pentru raze moleculare.[6] Ea s-a alăturat Universității Yale pentru studii postuniversitare în 1973, dar s-a chinuit să găsească un îndrumător academic deoarece academicienii bărbați erau de opinie că chimia organică era „nepotrivită pentru femei”.[6] Îndrumătorul ei original a fost Geraldine A. Kenney-Wallace, care a plecat de la Yale pentru a înființa primul laborator de spectroscopie ultrarapidă la Universitatea din Toronto.[6] În cele din urmă, a obținut doctoratul la Universitatea Yale, în 1977.[8]

Carieră modificare

În 1977, Vaida a devenit un cercetător postdoctoral Xerox la Universitatea Harvard, lucrând alături de Dudley R. Herschbach și Bill Reinhart pe dinamica fotoreacțiilor[9]. A colaborat cu Kevin Peters și Meredith Lackland la Bell Labs. S-a căsătorit cu Kevin Peters în 1978 și a devenit un membru al facultății la Universitatea Harvard în aceeași zi[6]. În 1980 a fost numită membră a Alfred P. Sloan Foundation și savantă Camille și Henry Dreyfus în 1984[6][8]. Vaida a dezvoltat spectrometria de absorbție răcită cu jet pentru a analiza viața sistemelor reactive, unde dinamica stărilor excitate era complicată din cauza absobției difuze și fluorescenței limitate[6]. A lucrat la un laser excimer, care putea permite grupului său să studieze complexele metalelor de tranziție[6][10]. S-a mutat la Universitatea din Colorado Boulder, unde și-a construit propriul laborator spectroscopie. A identificat starea excitată a OCIO cu Susan Solomon, în 1989[11]. După colaborarea cu Susan Solomon, Vaida a realizat că studiile sale ale compușilor model ar putea fi utile în chimia atmosferei. Astfel, grupul a continuat să studieze ozonul atmosferic, clustere de apă și gheața polară[12]. A divorțat de Kevin Peters în 1990[6].

În 1993 l-a întâlnit pe Adrian Tuck, chimist la Laboratorul Atmosferic de la National Oceanic and Atmospheric Administration[6]. În 1994 i-a fost acordat o bursă Erskine la Universitatea din Canterbury din Noua Zeelandă[8]. S-a căsătorit cu Tuck în 1997 și a continuat să studieze fragmente organice de pe particule de aerosoli[13]. Ea a propus că coagularea și diviziunea aerosolilor permite substanțelor organice să formeze un strat tensioactiv pe suprafața aerosolilor și a realizat că acest lucru este similar cu o bacterie unicelulară[6].

Grupul ei a început să studieze filme organice la interfața apă-aer, folosind spectroscopia în infraroșu cu reflecție de suprafață pentru a examina diferențele în ionizarea fenilalaninei din interiorul și de la suprafața apei[6]. Doctorandul lui Vaida, Elizabeth Griffith, a constatat că legăturile peptidice de la suprafața apei ar fi generate nonenzimatic[14][15]. În 2007 a fost numită lector distins la Sigma Xi la Universitatea din Colorado Boulder[8]. A studiat modul în care lumina soarelui poate oferi abiotic reacții prebiotic esențiale pentru evoluția vieții[16][17]. În 2018, Journal of Physical Chemistry a publicat un tribut dedicat lui Vaida și cercetării acesteia[10].

Note modificare

  1. ^ a b Veronica Vaida – ORCID (în engleză), accesat în  
  2. ^ https://experts.colorado.edu/display/fisid_100313  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ Guggenheim Fellows database 
  4. ^ https://www.acs.org/funding/awards/e-bright-wilson-award-in-spectroscopy/past-recipients.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ https://gsas.yale.edu/documents/wilbur-cross-medalists-1966-2023-year  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p Vaida, Veronica (). „Veronica Vaida: Autobiographical Notes”. The Journal of Physical Chemistry A. 122 (5): 1159–1166. doi:10.1021/acs.jpca.7b12802. ISSN 1089-5639. OCLC 970486961. PMID 29415545. 
  7. ^ Balas, Egon (). Will to Freedom: A Perilous Journey Through Fascism and Communism. Syracuse University Press. ISBN 9780815609308. 
  8. ^ a b c d „Biography”. University of Colorado. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ „European Chemistry Gold Medal - Meet the International Award Committee - EuChemS”. EuChemS. . Accesat în . 
  10. ^ a b Donaldson, D. James; Francisco, Joseph S.; Grassian, Vicki H.; Hemley, Russell J.; Jonas, David M.; Leopold, Kenneth R.; Levinger, Nancy E. (). „Tribute to Veronica Vaida”. Journal of Physical Chemistry A. 122 (5): 1157–1158. doi:10.1021/acs.jpca.7b11829. PMID 29415548. 
  11. ^ Vaida, Veronica; Solomon, Susan; Richard, Erik C.; Rühl, Eckart; Jefferson, Anne (). „Photoisomerization of OCIO: a possible mechanism for polar ozone depletion”. Nature. 342 (6248): 405–408. doi:10.1038/342405a0. ISSN 0028-0836. OCLC 1076418075. 
  12. ^ Vaida, Veronica (). „Perspective: Water cluster mediated atmospheric chemistry”. The Journal of Chemical Physics. 135 (2): 020901. doi:10.1063/1.3608919. ISSN 0021-9606. OCLC 1057981142. PMID 21766916. 
  13. ^ Ellison, G. Barney; Tuck, Adrian F.; Vaida, Veronica (). „Atmospheric processing of organic aerosols”. Journal of Geophysical Research: Atmospheres. 104 (D9): 11633–11641. doi:10.1029/1999jd900073. ISSN 0148-0227. OCLC 847054952. 
  14. ^ Donaldson, D. J.; Vaida, Veronica (aprilie 2006). „The Influence of Organic Films at the Air−Aqueous Boundary on Atmospheric Processes”. Chemical Reviews. 106 (4): 1445–1461. doi:10.1021/cr040367c. ISSN 0009-2665. OCLC 896847472. PMID 16608186. 
  15. ^ Griffith, Elizabeth C.; Shoemaker, Richard K.; Vaida, Veronica (). „Sunlight-initiated Chemistry of Aqueous Pyruvic Acid: Building Complexity in the Origin of Life”. Origins of Life and Evolution of Biospheres. 43 (4–5): 341–352. doi:10.1007/s11084-013-9349-y. ISSN 0169-6149. OCLC 183275831. PMID 24362712. 
  16. ^ Vaida, Veronica (). „Atmospheric radical chemistry revisited”. Science. 353 (6300): 650. doi:10.1126/science.aah4111. ISSN 0036-8075. PMID 27516586. 
  17. ^ Rapf, Rebecca J.; Vaida, Veronica (). „Sunlight as an energetic driver in the synthesis of molecules necessary for life”. Physical Chemistry Chemical Physics. 18 (30): 20067–20084. doi:10.1039/C6CP00980H. ISSN 1463-9076. OCLC 442203075. PMID 27193698.