Victor Dragomirescu
Date personale
Născut1912
Bilciurești, județul Dâmbovița, Regatul României
Decedat22 septembrie 1939 (27 de ani)
București, Regatul României
Cauza decesuluiOmor
CetățenieRomânia Regatul României
EtnieRomân
Activitate
Partid politicGarda de Fier

Victor Dragomirescu (n. 1912, Bilciurești, județul Dâmbovița, Regatul României - d. 22 septembrie 1939, București, Regatul României) a fost un legionar român, unul din șefii Frățiilor de Cruce și membru al Comandamentului de prigoană.

Biografie

modificare

Victor Dragomirescu s-a născut în 1912 în comuna Bilciurești, județul Dâmbovița, Regatul României. Dragomirescu a fost inginer chimist, absolvent al Școlii Politehnice din București. A aderat la Mișcarea Legionară, devenind unul din șefii Frățiilor de Cruce, Corpul Studențesc Legionar,[1]:32 și a fost decorat cu Crucea Albă de către Corneliu Zelea Codreanu.[2]:192 Crucea Albă era decorația acordată legionarilor pentru vitejie non-violentă, pentru desăvârșire sufletească.

După arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu, Victor Dragomirescu a făcut parte din grupul celor 15 care s-au reunit pe 30 aprilie 1938 într-o casă conspirativă situată pe strada Olari, nr. 3, din București, pentru a organiza comandamentul de prigoană, structură ce urma să conducă Mișcarea Legionară în absența șefului istoric.[3]:356[4]:53[5]:263

În condițiile în care se accentua presiunea exercitată de autorități asupra Gărzii de Fier, pe 11 februarie 1939 Victor Dragomirescu a încercat să părăsească țara la bordul unui avion pilotat de un alt legionar, având ca destinație Ungaria[6]:31-32 (sau Polonia după alte surse[5]:268). Avionul s-a prăbușit însă la decolarea de pe aeroportul Băneasa și Dragomirescu a fost spitalizat la Spitalul Militar „Regine Elisabeta”.[5]:268 A fost arestat de către Siguranță și închis la Văcărești.[7]:266 În închisoare s-a opus organizării comandourilor morții.[7]:266

Asasinarea

modificare

La 22 septembrie 1939,[8]:86-98 în ziua următoare asasinării prim-ministrului Armand Călinescu, de către un comando legionar, Victor Dragomirescu a fost ridicat din închisoare de o echipă de polițiști condusă de comisarul Alexandru Davidescu, torturat și asasinat, corpul său fiind incinerat în cursul serii la Crematoriul Cenușa din București.[7]:34[9]:461 După unele surse, Dragomirescu ar fi fost încă în viață în momentul incinerării.[2]:192[9]:461

Un an mai târziu, în noaptea de 26-27 noiembrie 1940, concomitent cu Masacrul de la Jilava, comisarul Alexandru Davidescu a fost împușcat de un grup de legionari în Pădurea Balota-Vlăsia, lângă Ploiești, și a decedat de pe urma rănilor câteva zile mai târziu, la spitalul Schuller din Ploiești.[10]:324-325[11]:40-42

Victor Dragomirescu a fost logodnicul legionarei Lucia Trandafir, șefă între anii 1936-1938 a Cetățuilor de fete, ramura feminină a Mișcării Legionare.

Vezi și

modificare
  1. ^ Eugen Theodorescu, Mișcarea legionară și Germania lui Hitler, Editura Majadahonda, ISBN 9789739748025
  2. ^ a b Alexander E. Ronnett, Romanian nationalism: the Legionary Movement, Loyola University Press, 1995, ISBN 9780829402322
  3. ^ Cristian Sandache, Istorie și biografie: Corneliu Zelea Codreanu, Editura Mica Valahie, București, 2005, ISBN 978-973-7858-92-4
  4. ^ Ilarion Țiu, The legionary movement after Corneliu Codreanu: from the dictatorship of King Carol II to the communist regime (February 1938-August 1944). East European monographs Nr. 760, Ed. East European Monographs, 2010, ISBN 978-088-0336-59-8
  5. ^ a b c Nicu Crăcea, Dezvăluiri legionare, Editura Fundației „Buna Vestire”, 1995
  6. ^ Ilie-Vlad Sturdza, Pribeag printr-un secol nebun: de la Legiunea Arhanghelul Mihail la Legiunea Străină. Colecția Fapte, idei, documente. Editura Vremea, 2002, ISBN 9789736450297
  7. ^ a b c Ioan Scurtu, Totalitarismul de dreapta în România: 30 martie 1938-6 septembrie 1940. Colecția Documente. Volumul 5 din seria „Totalitarismul de dreapta în România: origini, manifestări, evoluție, 1919-1927”, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, Ed. Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, 1996, ISBN 978-973-7861-17-7
  8. ^ Nicolae Niță, Martirii ne veghează din ceruri, Editura „Libertatea”, 1996, Jacksonville
  9. ^ a b Grigore Traian Pop, Mișcarea Legionară: idealul izbăviri și realitatea dezastrului, Ed. Ion Cristoiu, 1999, ISBN 978-973-9923-34-7
  10. ^ Florin Sinca, Din istoria Poliției române, Tipografia RCR Print, București, 2006
  11. ^ Dan Voinea, Vasile Lăpăduși, „Terorismul legionar (I)”, Criminalistica, nr. 2, 2005 Arhivat în , la Wayback Machine.