Lucia Trandafir
| Lucia Trandafir | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 15 august 1914 București, Regatul României |
| Decedată | (65 de ani) Lakewood, Ohio, Statele Unite ale Americii |
| Părinți | Vasile Trandafir |
| Frați și surori | Ion Trandafir |
| Cetățenie |  Statele Unite ale Americii Regatul României |
| Ocupație | doctoriță  |
| Activitate | |
| Partid politic | Garda de Fier (1932-1941) |
Modifică date / text  | |
Lucia Trandafir (n. 15 august 1914, București, Regatul României - d. 3 iulie 1980, Lakewood, Ohio, Statele Unite ale Americii) a fost medic și comandantă a „Cetățuilor de fete”, secția feminină a Mișcarii Legionare (1936-1938)[1].
Biografie
modificareLucia Trandafir s-a născut în data de 15 august 1914, la București, ca fiică a lui Vasile Trandafir, profesor în învățământul secundar. A avut doi frați, Vasile și Ion, legionar și membru al Decemvirilor, un grup de zece legionari care l-au asasinat și ciopârțít pe ziaristul legionar anti-Codrenist, Mihai Stelescu.
A început studiile medicale la București în anul 1932, în perioada studenției aderând la Mișcarea Legionară și participând activ la organizarea „Cetățuilor de fete”, ramura feminină a mișcării. A fost logodită cu Victor Dragomirescu, un alt membru al Mișcării Legionare[2].
În 1936, o succede pe Nicoleta Nicolescu la comanda „Cetățuilor de fete”.[3]
A publicat articole în presa legionară[4] cu privire la rolul pe care femeile urmau să-l ocupe în societatea legionară[5] După desființarea în 1938 a partidului Totul pentru Țară, Lucia Trandafir a trăit ascunsă, la fel ca și alți conducători ai Mișcării Legionare[6] până la începutul anului 1939 când a fost arestată și internată în lagărul de la Sadaclia din sudul Basarabiei. În 1940 a fost eliberată din lagăr și a participat la evenimentele din 3-6 septembrie 1940 care au dus la abdicarea regelui Carol al II-lea și la preluarea puterii de către Statul Național-Legionar, condus de generalul Ion Antonescu și de comandantul Mișcării Legionare, Horia Sima[7]. În 1941, după ce Rebeliunea legionară a eșuat, Lucia Trandafir a fugit în Germania, după care s-a refugiat în Italia, apoi în Franța iar de acolo a emigrat în Canada.[8]
După război s-a stabilit în Statele Unite ale Americii unde a profesat ca medic.[1]
Note
modificare- ^ a b Duiliu T. Sfințescu, Răspuns la întrebările tinerilor care doresc tot adevărul despre mișcarea legionară Arhivat în , la Wayback Machine., Ed. Crater, 1996, pp. 348-354
- ^ Horia Sima, „Moartea Luciei Trandafir. Dispare un fragment de istorie legionară”, Țara și Exilul, Madrid, Anul XVI, Nr. 9-10, iulie-august 1980
- ^ Rusu, Mihai S. (), „Domesticating Viragos. The Politics of Womanhood in the Romanian Legionary Movement”, Fascism (în engleză), 5 (2), pp. 149–176, doi:10.1163/22116257-00502004, ISSN 2211-6257, accesat în
- ^ Lucia Trandafir, „Tinerețea arde”, Cuvântul, Luni 14 octombrie 1940
- ^ Valentin Nicolescu-Quintus, Radu A. Pirca, „Femeia în gândirea naționalistă romanească: patriarhalismul indiferenței”. În Patriarhat și emancipare în istoria gândirii politice românești, Maria Bucur și Mihaela Miroiu Editori, Editura Polirom, 2002, p. 116
- ^ Cristian Sandache, Istorie și biografie: Corneliu Zelea Codreanu, Editura Mica Valahie, ISBN 9789737858924, p. 365
- ^ Horia Sima, Era Libertății. Statul Național-Legionar, vol. I, Editura „Gordian”, Timișoara, 1995.
- ^ Lucia Trandafir (Tara si Exilul, Madrid), miscarea.net