Vincent Canby
| Vincent Canby | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2]  Chicago, Illinois, SUA |
| Decedat | (76 de ani)[1][2] New York City, New York, SUA |
| Cauza decesului | cauze naturale (cancer) |
| Partener(i) | Penelope Gilliatt |
| Cetățenie |  Statele Unite ale Americii |
| Ocupație | jurnalist critic de film[*] |
| Limbi vorbite | limba engleză |
| Studii | Colegiul Dartmouth[*] Christchurch School[*] Internat |
| Activitatea literară | |
| Activ ca scriitor | 1948–2000 |
Modifică date / text  | |
Vincent Canby (n. , Chicago, Illinois, SUA – d. , New York City, New York, SUA) a fost un critic american de film și de teatru al ziarului The New York Times care a ocupat postul de critic principal de film din 1969 până la începutul anilor 1990 și apoi pe cea de critic principal de teatru din 1994 până în anul 2000, când a murit. A scris recenziile a peste o mie de filme în perioada cât a lucrat la The New York Times.[3]
Tinerețea
modificareCanby s-a născut la Chicago, Illinois, ca fiu al soților Katharine Anne (n. Vincent) și Lloyd Canby.[4] A crescut inițial în Lake Forest, Illinois, apoi a urmat cursurile școlii internat din Christchurch, Virginia,[5][6] împreună cu romancierul William Styron, iar cei doi s-au împrietenit.[7] El i-a recomandat lui Styron să citească operele literare ale lui E.B. White și Ernest Hemingway, iar cei doi prieteni au făcut autostopul până la Richmond pentru a cumpăra cartea Pentru cine bat clopotele.[7] După ce și-a efectuat serviciul militar în cel de-al Doilea Război Mondial ca ofițer naval pe frontul din Pacific, a lucrat o scurtă perioadă ca jurnalist liber profesionist la Paris și apoi a urmat studii de literatură engleză la colegiul Dartmouth,[5] pe care le-a finalizat în 1947 cu o diplomă de licență.[6]
Carieră
modificareA obținut primul său post de jurnalist în 1948 la Chicago Journal of Commerce, unde a lucrat ca reporter și ca asistent al criticului teatral și al redactorului economic.[6] În anul 1950 a părăsit orașul Chicago și s-a mutat la New York, unde a lucrat ca reporter la The Motion Picture Herald (1951-1959) și critic de film și de teatru al revistei Variety (1959-1965).[6] A început să scrie recenzii de filme pentru New York Times în 1965 și a fost critic senior de film al ziarului din 1969 până în 1993, critic de teatru din 1993 până în 1994 și critic principal de teatru din 1994 până în 1996.[5]
Canby a fost un susținător entuziast al stilurilor specifice ale unor cineaști precum Stanley Kubrick, Spike Lee, Jane Campion, Mike Leigh, Rainer Werner Fassbinder, James Ivory și Woody Allen,[5][6] care a menționat recenzia extrem de entuziastă a filmului Take the Money and Run realizată de Canby ca un moment crucial al carierei sale cinematografice.[8] Pe de altă parte, Canby a fost extrem de critic cu unele filme apreciate precum Rocky, Imperiul contraatacă, Întoarcerea lui Jedi, Noaptea morților vii, O noapte ciudată, Șei în flăcări, Poveste de Crăciun, Witness, Mask, Născut învingător, Rain Man, Exorcistul, Zbor deasupra unui cuib de cuci,[9] Eliberarea, Nașul: Partea a II-a, Alien și Creatura. Unul dintre cele mai cunoscute texte scrise de Canby este o recenzie extrem de negativă a filmului Heaven's Gate al lui Michael Cimino.[5][6]
La începutul anilor 1990 Canby a devenit mai interesat de teatru și a renunțat să mai scrie cronici de film; el a fost numit în postul de critic principal de teatru al ziarului în anul 1994.[6] Cariera lui Vincent Canby este discutată în filmul documentar For the Love of Movies: The Story of American Film Criticism de critici contemporani, cum ar fi Stuart Klawans de la The Nation, care vorbește despre influența lui Canby asupra criticilor vremii sale.
Canby a fost ocazional dramaturg și romancier, scriind romanele Living Quarters (1975) și Unnatural Scenery (1979) și piesele End of the War (1978), After All (1981) și The Old Flag (1984), o dramă a cărei acțiune are loc în timpul Războiului Civil din America.[6]
„Recenziile lui Canby nu au avut niciodată un nivel academic și au fost adesea completate cu un umor ironic. [...] El a menținut invariabil o distanță demnă față de cei care au căutat să-l influențeze. Nu putea fi determinat să scrie altceva decât propriile sale opinii, oricare ar fi fost cererile. Părea adesea o persoană distantă și nu a cedat niciodată la niciun fel de presiune”, scria criticul britanic Derek Malcolm în necrologul publicat în The Guardian.[5]
Viața personală
modificareCanby nu s-a căsătorit niciodată, dar a fost, timp de mulți ani, partenerul de viață al scriitoarei engleze Penelope Gilliatt.[5] A murit de cancer în Manhattan la 15 octombrie 2000.[5] Aproape trei ani mai târziu, la moartea lui Bob Hope, ultimul articol al lui Canby a apărut pe prima pagină a ziarului The New York Times. Canby scrisese cea mai mare parte a necrologului lui Hope pentru ziar cu câțiva ani înainte.[10]
Note
modificare- ^ a b Vincent Canby, SNAC, accesat în
- ^ a b Vincent Canby, Internet Broadway Database, accesat în
- ^ Canby, Vincent. „Vincent Canby Reviews – Best Movie Reviews – Movies – New York Times”. Movies.nytimes.com. Accesat în .
- ^ „Vincent Canby Biography (1924–2000)”. Filmreference.com. Accesat în .
- ^ a b c d e f g h Malcolm, Derek (). „Obituary: Vincent Canby”. The Guardian. Londra: Guardian News & Media Limited. Accesat în .
- ^ a b c d e f g h Maslin, Janet (). „Vincent Canby, Prolific Film and Theater Critic for The Times, Is Dead at 76”. The New York Times. The New York Times Company. p. 6. Accesat în .
- ^ a b Carvajal, Doreen (). „Recalling the Civilized Voice of a Critic, Vincent Canby”. The New York Times. Accesat în .
- ^ Canby, Vincent (). „Take the Money and Run (1969)”. The New York Times. The New York Times Company. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Anderson, John (). „Film: 'Rocky,' Pure 30's Make-Believe”. NY Times. The New York Times Company. Accesat în .
- ^ Canby, Vincent (). „Bob Hope, Comedic Master and Entertainer of Troops, Dies at 100”. The New York Times. The New York Times Company. Arhivat din original la . Accesat în .
Lectură suplimentară
modificare- Crowdus, Gary; Georgakas, Dan (). „The Power of the 'Times' Critic: An Interview with Vincent Canby”. Cinéaste (în English). 10 (2). pp. 2–9. ISSN 0009-7004 – via ProQuest.