Deschide meniul principal

Vinița

oraș regional în regiunea Vinița, Ucraina
Vinița
Вінниця
—  Oraș regional  —
Old Tower night winter 2011 G1.jpg
Drapel
Drapel
Stemă
Stemă
Vinița se află în Ucraina
Vinița
Vinița
Vinița (Ucraina)
Poziția geografică
Coordonate: 49°14′14″N 28°28′2″E49°14′14″N 28°28′2″E

ȚarăUcraina Ucraina
RegiuneRegiunea Vinița

Cod KOATUU0510100000
Atestare Modificați la Wikidata

Guvernare
 - PrimarSerhiy Morhunov[*]

Suprafață
 - Total69 km²
Altitudine248 m.d.m.

Populație
 - Total 372.113 (1 februarie 2014) locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal21001–21499
Prefix telefonic0432

Localități înfrățite
 - 13 orașe înfrățitelistă

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata
facebook Modificați la Wikidata

Poziția localității Vinița
Poziția localității Vinița

Vinița[1][2][3] sau Vinnița, Vinnica[4] (în ucraineană: Вінниця, în rusă Винница) este un oraș în partea central-vestică a Ucrainei, situat de-a lungul râului Bugul de Sud. Este centrul administrativ al regiunii Vinița și capitala regiunii istorice Podolia și un important nod feroviar. Populația sa a fost 373.300 de locuitori în 2016. Denumirea orașului Vinița provine de la cuvântul slav vechi «вѣно» = cadou sau zestre pentru mireasa, sau de la «винокурня» = distilerie de vin sau de spirt. A fost menționată pentru prima dată în 1363 ca o cetate aparținând prințului Marele duce Olgierd (Algirdas) al Lituaniei. Vinița a fost adesea invadată de către tătari iar mai târziu a fost inclusă în Polonia și apoi, în 1793, în Rusia. Vinița a fost un oraș comercial în secolul al 16-lea, iar mai târziu, a devenit un important centru administrativ regional. Un impuls important pentru dezvoltarea accelerată a Viniței a fost construirea în 1870 a căii ferate care legă Kievul de Odesa. În 1937-1938 NKVD-ului, o poliție secretă a Uniunii Sovietice, a executat mai mult de 9400 de cetățeni ai orașului în masacrul de la Vinița. În a doua jumătate a secolului 20, Vinița a devenit un important centru industrial (construcție de utilaje agricole, aparate electronice, industria de îngrășăminte, materiale de construcții, textilă, confecții, a lemnului, alimentară). Orașul are numeroase instituții de învățământ, mai multe teatre și muzee, precum și o serie de monumente istorice. [5]

DemografieModificare




 

Componența lingvistică a orașului Vinnîțea

     Ucraineană (84,73%)

     Rusă (14,36%)

     Alte limbi (0,14%)

Conform recensământului din 2001, majoritatea populației orașului Vinița era vorbitoare de ucraineană (84,73%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (14,36%).[6]

Evoluția structurii naționale a populației orașului Vinița
1926[7] 1939[8] 1959[9] 1989[10] 2001[10]
Ucraineni  41,5  49,2  60,2  77,4  87,2
Ruși  13,8  10,6  22,1  16,4  10,2
Evrei  37,8  35,6  13,6  4,1  0,5
Polonezi  4.3  3,0  2,0  0,7  0,5

IstorieModificare

Repere istorice

  Marele Ducat al Lituaniei 1363–1569
  Uniunea statală polono-lituaniană 1569–1672
  Imperiul Otoman 1672–1699
  Uniunea statală polono-lituaniană 1699–1793
  Imperiul Rus 1793–1917
  RSS Ucraineană 1920–1922
  Uniunea Sovietică 1922–1991
  Ucraina 1991–prezent

Vezi șiModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Vinița

NoteModificare

  1. ^ Șerban Dragomirescu, Radu Săgeată. Statele lumii contemporane. Editura Corint, 2011.
  2. ^ Radu Săgeată. Modele de regionare politico-administrativă. Institutul de Geografie, Academia Română. Editura Top Form, București, 2004.
  3. ^ Participarea Ambasadorului României la Ziua orașului Vinița. Ambasada României în Ucraina
  4. ^ Mic dicționar enciclopedic. Editura enciclopedică română, București, 1972
  5. ^ Vinnytsya. Encyclopædia Britannica
  6. ^ „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Vinița pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Accesat în . 
  7. ^ Всесоюзная перепись населения 1926 года. М.: Издание ЦСУ Союза ССР, 1928—29
  8. ^ Всесоюзная перепись населения 1939 года. Национальный состав населения районов, городов и крупных сел союзных республик СССР. г. Винница
  9. ^ В. М. Кабузан — Украинцы в мире. Динамика численности и расселения 20-е годы XVIII века — 1989 год.
  10. ^ a b Про кількість та склад населення Вінницької області за підсумками Всеукраїнського перепису населення 2001 року

Legături externeModificare