Wikipedia

Violet Gibson

Violet Gibson
Date personale
Născută[1] Modificați la Wikidata
Dublin, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei Modificați la Wikidata
Decedată (79 de ani)[2][3] Modificați la Wikidata
Northampton, Anglia, Regatul Unit Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăKingsthorpe Cemetery[*][[Kingsthorpe Cemetery (cemetery in Kingsthorpe, Northampton, England)|​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiboală Modificați la Wikidata
PărințiEdward Gibson, 1st Baron Ashbourne[*][[Edward Gibson, 1st Baron Ashbourne (politician britanic)|​]][4]
Frances Maria Adelaide Colles[*][[Frances Maria Adelaide Colles ((1849-1926))|​]][4] Modificați la Wikidata
Frați și suroriWilliam Gibson, 2nd Baron Ashbourne[*][[William Gibson, 2nd Baron Ashbourne (Baron, writer, linguist (1868-1942))|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Irlanda
 Statul Liber Irlandez
 Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Violet Albina Gibson (n. , Dublin, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei – d. , Northampton, Anglia, Regatul Unit) a fost o femeie de origine irlandeză care a încercat să-l asasineze pe Benito Mussolini în 1926. A fost eliberată fără a fi judecată, dar și-a petrecut restul vieții într-un spital de psihiatrie din Anglia.

Era fiica lui Lord Ashbourne⁠(d), Lordul Cancelar al Irlandei⁠(d).

Tinerețea

modificare

Violet Gibson s-a născut la Dublin, în Irlanda, la .[5] Tatăl ei era un avocat și politician irlandez, Edward Gibson⁠(d), care a fost înnobilat ca Baron Ashbourne⁠(d) în 1885.[6] Mama ei, Frances, era adeptă a științei creștine.[7] Violet a cochetat cu teosofia înainte de a deveni romano-catolică în 1902.[8] Ea a fost prezentată ca debutantă⁠(d) la curte în timpul domniei reginei Victoria.[9]

Gibson a suferit de grave probleme de sănătate de-a lungul vieții. A avut o criză de nervi în 1922; a fost declarată nebună și internată într-o instituție de psihiatrie timp de doi ani.[10] Ea a încercat să se sinucidă la Roma la începutul anului 1925.[8]

Împușcarea lui Mussolini

modificare
 
Gibson fotografiată după arestarea ei în 1926
 
Mussolini cu nasul bandajat după împușcarea de către Gibson

La , Gibson l-a împușcat pe Mussolini, liderul Partidului Național Fascist din Italia, în timp ce se plimba prin mulțimea din Piazza del Campidoglio⁠(d) din Roma, după ce părăsise o adunare a Congresului Internațional al Chirurgilor, în fața căruia ținuse un discurs despre minunile medicinei moderne.[8][11] Gibson se înarmase cu o piatră pentru a sparge geamul mașinii lui Mussolini, dacă avea să fie necesar, și cu un revolver Modèle 1892 ascuns într-un șal negru.[12] Ea a tras un singur foc de armă, dar Mussolini și-a mișcat capul chiar în acel moment și glonțul l-a rănit la nas; a încercat din nou, dar arma nu s-a mai declanșat.[8] Fiul lui Mussolini dă în memoriile sale o relatare alternativă, povestind că Gibson ar fi tras de două ori, că o dată a ratat și o dată a zgâriat nasul lui Mussolini.[13] Gibson a fost aproape linșată pe loc de mulțimea furioasă, dar poliția a intervenit și a luat-o pentru interogatoriu. Mussolini a fost rănit doar ușor, și a spus că rana lui este „un simplu fleac”, iar după ce i-a fost bandajat nasul și-a continuat parada pe Dealul Capitoliului.[8]

S-a crezut că Gibson era nebună în momentul atacului și că ideea de a-l asasina pe Mussolini era doar a ei și că a lucrat singură. Ea le-a spus interogatorilor că l-a împușcat pe Mussolini „pentru gloria lui Dumnezeu”, care trimisese cu bunăvoință un înger să-i țină brațul neclintit.[10] Deoarece nu deținea cetățenia Statului Liber Irlandez din cauza opiniilor ei unioniste, a fost deportată în Regatul Unit după ce a fost eliberată fără a fi judecată, la cererea lui Mussolini, faptă pentru care a primit mulțumirile guvernului britanic.[14][13] Tentativa de asasinat a declanșat un val de sprijin popular pentru Mussolini, care a dus la adoptarea unei legislații pro-fasciste care a ajutat la consolidarea controlului său asupra Italiei.[10] Gibson și-a petrecut restul vieții într-un spital de psihiatrie, St Andrew's Hospital⁠(d) din Northampton, în ciuda cererilor repetate pentru eliberarea ei.[15][16] A murit la și a fost înmormântată în cimitirul Kingsthorpe⁠(d) din Northampton.[5][17]

Memoria

modificare
 
Piatra ei funerară din cimitirul Kingsthorpe

The Irishwoman Who Shot Mussolini, un documentar radio din 2014, a fost realizat de Siobhán Lynam pentru RTÉ Radio 1⁠(d).[18] Un documentar dramatic, Violet Gibson, The Irish Woman Who Shot Mussolini (2020) cu Olwen Fouéré⁠(d), a fost comandat de TG4⁠(d) și produs de Barrie Dowdall și Siobhán Lynam.[19] Povestea lui Gibson este subiectul piesei Violet Gibson: The Woman Who Shot Mussolini de Alice Barry⁠(d).[20]

Cântăreața Lisa O'Neill⁠(d) a lansat pe albumul Heard a Long Gone Song cântecul „Violet Gibson” care relatează povestea ei.[21] Nuvela lui Evelyn Conlon⁠(d) „Dear You” oferă o relatare epistolară a evenimentelor din punctul de vedere al lui Gibson. Povestea a apărut pentru prima dată în italiană și în engleză în Tratti Review (Numero Novantatre, Italia, mai 2013) și, ulterior, în Accenti: The Magazine with an Italian Accent (Canada).[22] Povestea apare și în colecția lui Conlon Moving About the Place (Blackstaff, 2021). În martie 2021, Consiliul Local din Dublin a aprobat plasarea unei plăci memoriale pe casa copilăriei ei din Merrion Square⁠(d) pentru a o comemora pe Gibson ca „o antifascistă hotărâtă”.[9][16] Aceasta a fost dezvelită în octombrie 2022.[23]

Note

modificare
  1. ^ Violet Albina Gibson, Dictionary of Irish Biography 
  2. ^ Violet Albina Gibson, Autoritatea BnF 
  3. ^ Hon. Violet Albina Gibson, The Peerage 
  4. ^ a b The Peerage 
  5. ^ a b Evers, Liz. „Gibson, Violet Albina – Dictionary of Irish Biography – Cambridge University Press”. dib cambridge org. Cambridge University Press. Accesat în . 
  6. ^ „New Peers 06 July 1885”. Parliamentary Debates (Hansard)⁠(d). . 
  7. ^ „National Archives: Census of Ireland 1911”. www.census.nationalarchives.ie. Accesat în . 
  8. ^ a b c d e Foulkes, Debbie (). „Violet Gibson (1876–1956) Shot Mussolini”. Forgotten Newsmakers. Accesat în . 
  9. ^ a b Michael Sheils McNamee (). „Violet Gibson – The Irish woman who shot Benito Mussolini”. BBC News (în engleză). Accesat în . 
  10. ^ a b c „Profile: Violet Gibson, the Irish woman who shot Mussolini”. Belfast Telegraph. 
  11. ^ "Mussolini Trionfante", Time Magazine, 19 April 1926.
  12. ^ „Violet Gibson i nieudany zamach na "Duce"”. . 
  13. ^ a b Mussolini, Romano. (). My father, il Duce : a memoir by Mussolini's son (ed. 1st). [San Diego]: Kales Press. ISBN 0-9670076-8-2. OCLC 70407898. 
  14. ^ Bosworth, R.J.B., Mussolini, 2002, London, Arnold, pp 218–219, ISBN 978-0-34-080988-4
  15. ^ Mussolini's nose, bbc.co.uk; accessed 8 July 2014.
  16. ^ a b „Councillors approve plaque for Dublin woman who shot Mussolini”. RTÉ. . Accesat în . 
  17. ^ McNally, Frank. „Her father's daughter – An Irishman's Diary about the tragic life of Lucia Joyce”. The Irish Times (în engleză). Accesat în . 
  18. ^ „The Irishwoman Who Shot Mussolini”. RTÉ Radio⁠(d). Doc on One⁠(d). . Accesat în . 
  19. ^ „The Irish woman who shot Mussolini – inside the new film”. RTE. . Accesat în . 
  20. ^ Sheridan, Colette (). „A real shot at changing modern history in the play 'Violet Gibson: The Woman Who Shot Mussolini'”. Irish Examiner (în engleză). Accesat în . 
  21. ^ Walshe, John (). „Album Review: Lisa O'Neill, Heard A Long Gone Song”. Hotpress. Accesat în . 
  22. ^ Conlon, Evelyn (). „Dear You”. Accenti. Accesat în . 
  23. ^ „Plaque unveiled for Irish woman who shot Mussolini”. BBC News. . Accesat în . 

Legături externe

modificare

Lectură suplimentară

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Violet_Gibson&oldid=16389690