Virgil Cândea
istoric român
| Acest articol sau această secțiune este sub formă de listă și trebuie rescris sub formă de text format din fraze legate. |
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Virgil Cândea | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Focșani, Vrancea, România |
| Decedat | (79 de ani)[2][1] București, România |
| Cetățenie |  România[3] |
| Ocupație | istoric |
| Limbi vorbite | limba română[4] |
| Activitate | |
| Alma mater | Colegiul Național „Sfântul Sava” din București |
Modifică date / text  | |
Virgil Cândea (n. 29 aprilie 1927, Focșani — d. 16 februarie 2007, București) a fost un istoric al culturii române, membru titular al Academiei Române.
 Membru titular al Academiei Române |
|---|
Studii
modificare- Colegiul Național „Sf. Sava” din București (1938-1945);
- Universitatea din București - Facultatea de Drept (1945-1949);
- Facultatea de Filosofie(1946-1950);
- Facultatea de Filosofie, Secția clasică(1950-1952);
- Institutul Teologic Universitar(1951-1955);
Carieră
modificare- doctor în filosofie din 1970 cu teza Filosofia lui Dimitrie Cantemir;
- lucrează la Biblioteca Academiei, succesiv, în Serviciul de bibliografie, Serviciul de studii;
- șef al Secției de documentare științifică până în 1961, când este concediat;
- șef al Serviciului de documentare din cadrul Oficiului Național de Turism „Carpați” în 1962;
- șef al Bibliotecii Institutului „Dr. I. Cantacuzino”(1962-1965;
- director al Secretariatului Asociației Internaționale de Studii Sud-Est Europene(1963-1968);
- director științific al Asociației de Drept Internațional și Relații Internaționale(1965-1968) și redactor al revistei acesteia;
- cercetător principal la Institutul de Studii Sud-Est Europene din București(1968-1972);
- secretar al Asociației Culturale „România”(1972-1990);
- predă cursuri Facultatea de Drept din București(1963-1966), Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu”(1980-1982), Facultatea de Istorie(1990-1991) și Facultatea de Teologie(1963-1965) ale Universității din București;
- ține, ca invitat, cursuri de istoria relațiilor internaționale la Institutul Universitar de Înalte Studii Internaționale și la Institutul Universitar de Studii Europene din Geneva(1967-1971), la Universitățile din Beirut(1982), Strasbourg(1983) și „La Sapienza” din Roma(1990);
- membru corespondent al Academiei din 1991 și membru titular din 1993.
- întreprinde investigații asupra istoriei ideilor și a culturilor sud-est europene;
- are contribuții de seamă privind activitatea marilor umaniști români Stolnicul Constantin Cantacuzino și Dimitrie Cantemir și în definirea conceptului de umanism în cultura noastră medievală ;
- identifică, în versiune arabă, prima cronică muntenă de redacție unitară;
- are contribuții decisive la descoperirea picturii postbizantine de expresie arabă(arta melkită);
- după 1963 se concentreză asupra istoriei culturii românești în context sud-est european și universal;
- intervine, începând cu 1975, în controversele româno-maghiare privitoare la Transilvania, atât prin articole publicate în reviste de cultură, cât și printr-o carte scrisă împreuna cu dr. Cornelia Bodea, publicată în 1982 de Universitatea din Boulder(Colorado) și difuzată de Columbia University din New York – Transilvania in the History of Romanians;
- scrie studii despre opera lui Nicolae Iorga, iar în 1966 publică, în colaborare, volumul Pagini din trecutul diplomației românești. Multe lucrări se referă la regândirea fenomenelor de modernizare a culturii, educației și vieții intelectuale de la noi în secolele XVII – XVIII, una dintre acestea – Rațiunea dominată. Contribuții la istoria umanismului romînesc(1979), premiată de Muzeul Literaturii Române în 1980;
- se ocupă de asemenea de editarea operelor lui Dimitrie Cantemir și Alexandru Odobescu;
- se ocupă de depistarea și reconstituirea patrimoniului cultural național înstrăinat. O primă evidență o întocmește în 1962, sub titlul Repertoriul general al bunurilor culturale externe ale poporului român;
- descoperă manuscrise aparținând lui Dimitrie Cantemir în Statele Unite, Siria, Liban și Franța, versiunea arabă a Letopisețului Țării Românești(1292-1664), cea mai veche cronică munteană redactată în limba română, păstrată însă doar în versiunea ei arabă, descoperită într-o mănăstire de lângă Beirut, precum și numeroase manuscrise arabe cuprinzând traduceri de cărți din Țările Române păstrate în Siria, Liban, în Biblioteca Vaticanului, la Cairo și Paris;
- publică sinteza documentelor și manuscriselor descoperite în străinătate în două volume, sub titlul Mărturii românești peste hotare și Mică enciclopedie de izvoare externe privind istoria și cultura poporului român;
- elaborează studii e istoria artei, principala contribuție fiind identificarea și valorificarea icoanelor creștine de confesiune ortodoxă și greco-catolică din comunitățile arabe din Orientul Apropiat executate de pictori din secolele XVI – XIX;
- participă la rapoarte și comunicări la congresele de științe istorice de la Viena(1965), București(1980), Stuttgart(1985) și Madrid(1990), la congresele de studii sud-est europene de la Sofia(1966), Atena(1970), București(1974), Ankara(1979), Salonic(1994);
- este invitat să susțină conferințe la diverse instituții din Austria, Grecia, Franța, Cehoslovacia, Italia, Noua Zeelandă, Canada, Siria, Israel etc.
Alte funcții
modificare- membru al Uniunii Scriitorilor din 1971;
- vicepreședinte al centrului Italo-Român de Studii Istorice Milano in 1978;
- cercetător științific al Centrului Wilson din Washington din 1984;
- membru al Asociației Istoricilor Americani din 1984;
- membru al Centrului European de Cultură din Geneva din 1983;
- director al Universității Euro-Arabe din Roma(1990) ș.a.
Opere
modificare- Introducere în documentarea științifică, - în colaborare cu Aurel Avramescu (1960)
- Pagini din trecutul diplomației românești (1966) - în colaborare cu Mircea Malița
Premii
modificare- primește Premiul „Nejib Habib” decernat de Universitatea din Geneva, pentru contribuții la cunoașterea relațiilor internaționale;
- este decorat cu „Ordinul Cedrului” în grad de ofițer, ca recunoaștere a contribuției sale la istoria tradiției culturale libaneze;
- nu a primit niciodată distincții sau decorații românești.
Note
modificare- ^ a b Virgil Cândea, Internet Speculative Fiction Database, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
Legături externe
modificare- Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – C
- Academician Virgil Candea - Mica enciclopedie AS, numărul 715, anul 2006, Ion Longin Popescu, Formula AS
- La moartea lui Virgil Cândea[nefuncțională], anul 2007, numărul 9, Liana Tugearu, România Literară
- La moartea lui Virgil Candea - Diverse, numărul 757. anul 2007, Redactia, Formula AS
- A murit Virgil Candea!, 16 februarie 2007, Evenimentul zilei
- Doi ani de la trecerea la Domnul a lui Virgil Cândea[nefuncțională], 21 februarie 2009, Elena Tăbuș, Ziarul Lumina
- Un purtător al Cuvântului lui Dumnezeu în lumea mireană: academicianul Virgil Cândea Arhivat în , la Wayback Machine., 16 februarie 2008, Ziarul Lumina
- Virgil Candea, 4 august 2010, CrestinOrtodox.ro