Virgil Cândea

Date personale
Virgil Cândea

Născut	29 aprilie 1927^[1] Focșani, Vrancea, România
Decedat	16 februarie 2007 (79 de ani)^[2]^[1] București, România
Cetățenie	România^[3]
Ocupație	istoric
Limbi vorbite	limba română^[4]
Activitate
Alma mater	Colegiul Național „Sfântul Sava” din București
Modifică date / text

Virgil Cândea (n. 29 aprilie 1927, Focșani — d. 16 februarie 2007, București) a fost un istoric al culturii române, membru titular al Academiei Române.

Studii

Colegiul Național „Sf. Sava” din București (1938-1945);
Universitatea din București - Facultatea de Drept (1945-1949);
Facultatea de Filosofie(1946-1950);
Facultatea de Filosofie, Secția clasică(1950-1952);
Institutul Teologic Universitar(1951-1955);

Carieră

doctor în filosofie din 1970 cu teza Filosofia lui Dimitrie Cantemir;
lucrează la Biblioteca Academiei, succesiv, în Serviciul de bibliografie, Serviciul de studii;
șef al Secției de documentare științifică până în 1961, când este concediat;
șef al Serviciului de documentare din cadrul Oficiului Național de Turism „Carpați” în 1962;
șef al Bibliotecii Institutului „Dr. I. Cantacuzino”(1962-1965;
director al Secretariatului Asociației Internaționale de Studii Sud-Est Europene(1963-1968);
director științific al Asociației de Drept Internațional și Relații Internaționale(1965-1968) și redactor al revistei acesteia;
cercetător principal la Institutul de Studii Sud-Est Europene din București(1968-1972);
secretar al Asociației Culturale „România”(1972-1990);
predă cursuri Facultatea de Drept din București(1963-1966), Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu”(1980-1982), Facultatea de Istorie(1990-1991) și Facultatea de Teologie(1963-1965) ale Universității din București;
ține, ca invitat, cursuri de istoria relațiilor internaționale la Institutul Universitar de Înalte Studii Internaționale și la Institutul Universitar de Studii Europene din Geneva(1967-1971), la Universitățile din Beirut(1982), Strasbourg(1983) și „La Sapienza” din Roma(1990);
membru corespondent al Academiei din 1991 și membru titular din 1993.
întreprinde investigații asupra istoriei ideilor și a culturilor sud-est europene;
are contribuții de seamă privind activitatea marilor umaniști români Stolnicul Constantin Cantacuzino și Dimitrie Cantemir și în definirea conceptului de umanism în cultura noastră medievală ;
identifică, în versiune arabă, prima cronică muntenă de redacție unitară;
are contribuții decisive la descoperirea picturii postbizantine de expresie arabă(arta melkită);
după 1963 se concentreză asupra istoriei culturii românești în context sud-est european și universal;
intervine, începând cu 1975, în controversele româno-maghiare privitoare la Transilvania, atât prin articole publicate în reviste de cultură, cât și printr-o carte scrisă împreuna cu dr. Cornelia Bodea, publicată în 1982 de Universitatea din Boulder(Colorado) și difuzată de Columbia University din New York – Transilvania in the History of Romanians;
scrie studii despre opera lui Nicolae Iorga, iar în 1966 publică, în colaborare, volumul Pagini din trecutul diplomației românești. Multe lucrări se referă la regândirea fenomenelor de modernizare a culturii, educației și vieții intelectuale de la noi în secolele XVII – XVIII, una dintre acestea – Rațiunea dominată. Contribuții la istoria umanismului romînesc(1979), premiată de Muzeul Literaturii Române în 1980;
se ocupă de asemenea de editarea operelor lui Dimitrie Cantemir și Alexandru Odobescu;
se ocupă de depistarea și reconstituirea patrimoniului cultural național înstrăinat. O primă evidență o întocmește în 1962, sub titlul Repertoriul general al bunurilor culturale externe ale poporului român;
descoperă manuscrise aparținând lui Dimitrie Cantemir în Statele Unite, Siria, Liban și Franța, versiunea arabă a Letopisețului Țării Românești(1292-1664), cea mai veche cronică munteană redactată în limba română, păstrată însă doar în versiunea ei arabă, descoperită într-o mănăstire de lângă Beirut, precum și numeroase manuscrise arabe cuprinzând traduceri de cărți din Țările Române păstrate în Siria, Liban, în Biblioteca Vaticanului, la Cairo și Paris;
publică sinteza documentelor și manuscriselor descoperite în străinătate în două volume, sub titlul Mărturii românești peste hotare și Mică enciclopedie de izvoare externe privind istoria și cultura poporului român;
elaborează studii e istoria artei, principala contribuție fiind identificarea și valorificarea icoanelor creștine de confesiune ortodoxă și greco-catolică din comunitățile arabe din Orientul Apropiat executate de pictori din secolele XVI – XIX;
participă la rapoarte și comunicări la congresele de științe istorice de la Viena(1965), București(1980), Stuttgart(1985) și Madrid(1990), la congresele de studii sud-est europene de la Sofia(1966), Atena(1970), București(1974), Ankara(1979), Salonic(1994);
este invitat să susțină conferințe la diverse instituții din Austria, Grecia, Franța, Cehoslovacia, Italia, Noua Zeelandă, Canada, Siria, Israel etc.

Alte funcții

membru al Uniunii Scriitorilor din 1971;
vicepreședinte al centrului Italo-Român de Studii Istorice Milano in 1978;
cercetător științific al Centrului Wilson din Washington din 1984;
membru al Asociației Istoricilor Americani din 1984;
membru al Centrului European de Cultură din Geneva din 1983;
director al Universității Euro-Arabe din Roma(1990) ș.a.

Opere

Introducere în documentarea științifică, - în colaborare cu Aurel Avramescu (1960)
Pagini din trecutul diplomației românești (1966) - în colaborare cu Mircea Malița

Premii

primește Premiul „Nejib Habib” decernat de Universitatea din Geneva, pentru contribuții la cunoașterea relațiilor internaționale;
este decorat cu „Ordinul Cedrului” în grad de ofițer, ca recunoaștere a contribuției sale la istoria tradiției culturale libaneze;
nu a primit niciodată distincții sau decorații românești.

Note

^ ^a ^b Virgil Cândea, Internet Speculative Fiction Database, accesat în 9 octombrie 2017
^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ Autoritatea BnF, accesat în 27 martie 2017
^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

Legături externe

Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – C
Academician Virgil Candea - Mica enciclopedie AS, numărul 715, anul 2006, Ion Longin Popescu, Formula AS
La moartea lui Virgil Cândea^{[nefuncțională]}, anul 2007, numărul 9, Liana Tugearu, România Literară
La moartea lui Virgil Candea - Diverse, numărul 757. anul 2007, Redactia, Formula AS
A murit Virgil Candea!, 16 februarie 2007, Evenimentul zilei
Doi ani de la trecerea la Domnul a lui Virgil Cândea^{[nefuncțională]}, 21 februarie 2009, Elena Tăbuș, Ziarul Lumina
Un purtător al Cuvântului lui Dumnezeu în lumea mireană: academicianul Virgil Cândea Arhivat în 11 noiembrie 2013, la Wayback Machine., 16 februarie 2008, Ziarul Lumina
Virgil Candea, 4 august 2010, CrestinOrtodox.ro

[3894e00afdfec6cab6dfc38f19197e9b-1] Virgil Cândea, Internet Speculative Fiction Database, accesat în 9 octombrie 2017

[bcb9ef716f90982d5b1db4578ddb4c5f-2] Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

[b54810eaf0406a649ca1ef91b55ec2d8-3] Autoritatea BnF, accesat în 27 martie 2017

[c5a25023f4ea7c3812da77889de0f1de-4] Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

[1]

[2]

[3]

[4]