Virgil Onițiu
| Virgil Onițiu | |||
 | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut |  Reghin, Comitatul Mureș-Turda, Austro-Ungaria | ||
| Decedat | (51 de ani) Brașov, Austro-Ungaria | ||
| Cetățenie |  Austro-Ungaria | ||
| Ocupație | scriitor profesor jurnalist | ||
| Limbi vorbite | limba română | ||
| Activitate | |||
| |||
Modifică date / text  | |||
Virgil Onițiu (n. 21 februarie 1864, Reghin, Comitatul Mureș-Turda, Austro-Ungaria – d. 21 octombrie 1915, Brașov) a fost un scriitor român, profesor și publicist, membru corespondent al Academiei Române din anul 1902.
Studii
modificareCursurile primare le-a urmat la Reghin, la Școala primară românească (astăzi Școala Generală nr. 1), liceul la Seghedin, apoi Institutul Teologic la Viena și Sibiu, urmat de studii filozofice și filologice la Viena și Budapesta[1], începând cu anul 1886[2].
Activitatea profesională
modificareÎntre anii 1885-1886 a lucrat la Sibiu în redacția publicației „Telegraful Român” și a fost cancelist al Mitropliei.[1]
După terminarea studiilor, s-a stabilit la Brașov, unde, din anul școlar 1890/1891, a ocupat catedra de limba română și latină, la Școalele Centrale Române greco-ortodoxe din localitate, iar în 1894 a fost numit în funcția de director al acestei școli[1][2] În această calitate, Virgil Onițiu a ridicat școala pe care o conducea la nivelul cerințelor vremii. A inițiat "Masa studenților" pentru elevii săraci, a încurajat excursiile școlare și practicarea sporturilor, construind chiar un patinoar în curtea școlii. A înființat muzeele de numismatică, de arheologie, de filologie, estetică și bibliotecile de clasă, a completat laboratoarele cu aparate noi de fizică.[3]
Între 1894-1915 a fost inspector șef al școlilor din Brașov.
A inițiat editarea colecției “Biblioteca teatrală” la Brașov și a pus piatra de temelie a localului internatului[1].
A fost președintele societății România Jună din Viena.
A fost membru activ al Astrei (1900) și vicepreședinte al Societății pentru Fond de Teatru Român.
A colaborat la diverse publicații, precum Familia, Tribuna. A scris mai multe povestiri, foiletoane satirice, piese de teatru, studii de literatură și folclor.
În anul 1902 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.[4]
Monumente
modificare- Casa în care s-a născut Virgil Onițiu, aflată în municipiul Reghin, str. Mihai Viteazul 87, a fost declarată monument istoric, cu cod LMI MS-IV-m-B-16097.
- Mormântul lui Virgil Onițiu, aflat în Brașov, în cimitirul Bisericii Cuvioasa Paraschiva-Groaveri din str. Gheorghe Baiulescu nr. 16, a fost declarat monument istoric, cu cod LMI BV-IV-m-B-11888.
Operă
modificare- De toate. Schițe și nuvele, Editura librăriei N. I. Ciurcu, Brașov, 1897.
- Clipe de repaus (schițe, povestiri, nuvele, studii, articole, discursuri), seria „Restituiri”, Editura Dacia, 1985.
Bibliografie
modificare- Mircea Manta: Virgil Onițiu în cultura românească, 192 pagini, Editura Arania, 2005; ISBN 9789738984004 [5]
Note
modificare- ^ a b c d „Jurnal de Reghin 31 august 2013”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b Virgil Onițiu – autor de manuale școlare
- ^ „Colegiul Național Andrei Șaguna”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent
- ^ Omagiu de la profesor la profesor