Virginia Duțescu
| Virginia Duțescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută |  Târgu Cărbunești, România[1] |
| Decedată | (61 de ani)[2] |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | aviatoare |
| Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text  | |
Virginia Duțescu (n. , Târgu Cărbunești, Gorj, România – d. ) a fost o aviatoare română, cea de a zecea aviatoare brevetată în România, în 1936.[3]
Biografie
modificareDupă terminarea studiilor secundare la Târgu Jiu, Virginia se înscrie la cursurile Școlii de aviație „Mircea Cantacuzino”, unde îl are instructor de zbor pe Constantin „Coty” Abeles, cu care se va căsători în anul 1939. După obținerea brevetului de pilot cu numărul 10, s-a dedicat acrobației aeriene, fiind prima femeie din România care urmează un astfel de program de pregătire și tot prima femeie din România instructor de pilotaj, la Școala de pilotaj la Ploiești (1939 – 1941).[4]
Începe să se antreneze pentru mitinguri aeriene, manifestări ce se organizau periodic în epocă, pe întinsul țării. Prima sa participare la o asemenea manifestație are loc la sfârșitul lunii septembrie 1937, la Sfântul Gheorghe. Participă la mitingurile de la Cernăuți, Brăila și Chișinău.
În 1939, are loc prima concentrare pentru manevrele militare la care participă ca viitor pilot sanitar, fiind mobilizată, în 1941, în Escadrila Albă.[5] A activat în Escadrila Sanitară până la 1 septembrie 1941, când a demisionat din motive medicale.[6]
După război, în 1948, a fost arestată, condamnată la trei ani de închisoare și închisă la Mislea deoarece soțul ei, căpitanul aviator Constantin Abeles („Coty”), cu care se căsătorise în 1939, dar de care era despărțită, însă nu și divorțată, fugise cu un avion în Turcia, precum și pentru faptul că încercase să contacteze rezistența armată anti-comunistă din munți. Este eliberată în 1954, însă supravegherea Securității a continuat până în 1959.[4]
A încetat din viață în anul 1980.
Decorații
modificare
Ordinul „Virtutea Aeronautică” de război cu spade, clasa Crucea de aur (27 septembrie 1941) „pentrucă dela începutul campaniei, pe orice vreme și în orice condițiuni, de multe ori expuse la proiectilele inamice, au evacuat, pe calea aerului, răniții gravi din primele linii în zona interioară, salvând vieți scumpe. Activitatea lor s'a exercitat și în folosul aliaților noștri”[7]
Note
modificare- ^ Vasile Firoiu (), Amazoanele cerului, Editura Albatros, p. 121
- ^ Vasile Firoiu (), Amazoanele cerului, Editura Albatros, p. 124
- ^ „DJST Braila - Campionii Romaniei” (PDF). www.campioniiromaniei.com. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ a b „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Doamnele zborului romanesc: O mostenire ascunsa (I)”.
- ^ „Istoria româncelor-eroine din „Escadrila Albă", singura unitate de aviație din cel de-Al Doilea Război Mondial formată exclusiv din piloți femei”.
- ^ Decretul Regal nr. 2.712 din 27 septembrie 1941 pentru decorațiuni, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 238 din 8 octombrie 1941, partea I-a, p. 6.000.
Bibliografie
modificare- George Marcu. Femei de seamă din România. De ieri și de azi, Editura Meronia, București, 2017
- Daniel Focșa, Escadrila Albă. O istorie subiectivă, București, Vremea, 2008
