Wikipedia:Atribuire

Această pagină este un eseu. Nu face parte din politica oficială și nici nu este o îndrumare, ci reflectă opiniile autorilor. Puteți să modificați eseul sau să-l dezbateți la pagina de discuții.

Rezumat: Orice material din Wikipedia trebuie să poată fi atribuit unei publicații de încredere.

Wikipedia este o enciclopedie, nu o publicație de idei originale. De aceea, pentru a fi incluse în Wikipedia, informațiile trebuie să poată fi atribuite unor publicații de încredere; nu este nici suficient și nici necesar ca acele informații să fie adevărate. Wikipedia nu este locul pentru a vă publica opiniile personale. Dacă un subiect nu este susținut prin surse de încredere Wikipedia nu poate avea un articol despre subiectul respectiv.

Deși tot conținutul Wikipediei trebuie să poată fi atribuit, în practică materialul nu este în întregime atribuit în mod explicit unor surse. Necesitatea de a atribui informațiile se impune cu precădere acolo unde acestea sînt sau ar putea fi disputate; în lipsa surselor astfel de informații pot fi eliminate. Obligația de a preciza sursa informațiilor îi revine celui care dorește să le includă sau să le păstreze în articole.

Atribuirea este una dintre cele două politici fundamentale ale Wikipediei, cealaltă fiind punctul de vedere neutru. Împreună, aceste două politici sînt decisive în a stabili care materiale sînt acceptabile în articole. Altfel spus, conținutul Wikipediei trebuie să poată fi atribuit surselor și să fie scris dintr-un punct de vedere neutru. Aceste două reguli sînt complementare și nu pot fi separate. Toate celelalte reguli și îndrumări trebuie să se supună acestora două.

Principii de bază

Wikipedia nu publică cercetare originală

„Cercetarea originală” înseamnă orice material care nu poate fi atribuit unei publicații de încredere. Aici intră informații, argumente, idei, afirmații și neologisme nepublicate; de asemenea se consideră cercetare originală și acele analize, sinteze sau comentarii nepublicate ale unor materiale publicate care sugerează o anumită poziție sau atitudine față de materialele respective.

Sursele precizate pentru a susține o informație trebuie să se refere în mod direct și explicit la aceasta.

Articolele trebuie să se bazeze pe surse de încredere

„Sursele de încredere” sînt acele materiale publicate care trec printr-un proces temeinic de editare și verificare; se consideră că autorii lor sînt demni de încredere și că au un prestigiu în domeniul respectiv. Credibilitatea unei surse depinde de context; ce este de încredere într-un subiect, poate să nu fie în altul. În general cele mai credibile surse sînt

• cărțile și revistele publicate de universități,
• ziarele majore,
• revistele publicate de edituri cu prestigiu.

Ca regulă generală, cu cît sînt mai mulți oameni implicați în verificarea informațiilor, analizarea aspectelor legale și examinarea textului, cu atît sursa este mai credibilă. Materialele publicate în cărți tipărite la comandă, fără verificare și editare, nu sînt considerate a fi de încredere, dar există excepții (v. mai jos). Afirmațiile care se fac despre persoane în viață trebuie înlăturate pe loc dacă sînt insuficient susținute prin surse.

Cercetarea originală

Ce este cercetarea originală?

Un material este considerat cercetare originală dacă

• prezintă o teorie, metodă sau orice altă idee originală;
• definește sau prezintă noi termeni sau propune sensuri noi pentru termenii existenți;
• prezintă un argument fără a cita o sursă de încredere care susține argumentul respectiv în legătură cu subiectul articolului;
• analizează, sintetizează, explică sau interpretează informații, opinii sau argumente publicate, fără a atribui analiza, sinteza, explicația sau interpretarea respectivă unei surse de încredere.

Diferența esențială între un material fără surse și cercetarea originală este:

• Materialul fără surse este un material care nu a fost încă atribuit unei publicații de încredere.
• Cercetarea originală este un material care nu poate fi atribuit unei publicații de încredere.

singurul mod de a demonstra că un material nu este cercetare originală constă în a cita surse de încredere care oferă informații directe legate de subiectul articolului și în a introduce în articol numai afirmații conforme cu ceea ce susțin sursele respective.

Sinteze nepublicate ale unor materiale publicate

Unii contribuitori fac greșeala de a considera că dacă A și B sînt două publicații de încredere atunci pot combina informațiile într-un articol pentru a trage concluzia C. Aceste este însă un exemplu clar de cercetare originală, întrucît materialele publicate sînt folosite pentru a crea o idee nepublicată.

Ce nu este cercetare originală

Contribuitorii pot face calcule matematice directe sau deducții logice bazate pe informații atribuite, dacă aceasta nu modifică sensul informațiilor și nici nu implică ipoteze suplimentare inexistente în sursă. Trebuie ca deducerile să poată fi făcute de orice cititor fără cunoștințe aprofundate despre subiectul respectiv. De exemplu dacă o sursă privind niște alegeri dă numerele de voturi acordate candidaților, calculul procentajelor nu este cercetare originală atîta vreme cît este vorba de un simplu calcul, iar datele provin în întregime de la aceeași sursă. În schimb astfel de deduceri reprezintă cercetare originală dacă sînt folosite pentru a sugera o anumită concluzie sau dacă se bazează pe materiale publicate despre alt subiect.

Imagini originale

Imaginile se bucură într-o anumită măsură de exceptarea de la această politică, în sensul că fotografiile și ilustrațiile făcute de utilizatori sînt binevenite în articole. Acest lucru este posibil pentru că în general imaginile nu înaintează idei originale.

Totuși, avînd în vedere posibilitatea de a manipula imagini, apare pericolul ca printr-o astfel de manipulare valoarea enciclopedică a unei imagini să fie afectată, caz în care se impune ștergerea imaginii. De asemenea se consideră cercetare originală acele imagini care prin conținutul lor avansează idei noi, de exemplu schița unui atom de hidrogen cu mai multe particule în nucleu, conform opiniei personale a celul care a trimis imaginea.

Surse de încredere

Surse primare și surse secundare

Sursele primare pot fi folosite numai pentru descrieri care pot fi verificate și de nespecialiști.

Sursele primare sînt acele documente sau persoane apropiate de subiectul în cauză. De exemplu martorul ocular la un accident rutier sau stenograma unui proces sînt surse primare. Astfel de materiale, chiar publicate de o sursă de încredere, pot fi utilizate pentru atribuirea informațiilor din articole, dar numai cu grija de a evita orice interpretare. De exemplu Biblia nu poate fi citată ca dovadă pentru afirmația că Isus Hristos ar fi îndemnat credincioșii să-și scoată ochii, întrucît opiniile teologilor diferă în ceea ce privește interpretarea versetelor respective.

Articolele din Wikipedia trebuie să se bazeze pe surse secundare oriunde este posibil.

sursele secundare sînt acele documente sau persoane care recapitulează alte materiale, în general informații din sursele primare. Astfel de surse sînt specialiștii, cercetărorii și ziariștii, precum și lucrările pe care le publică aceștia. De exemplu relatarea unui accident rutier de către un ziarist care nu a fost martor ocular al accidentului este o sursă secundară. Articolele sin Wikipedia trebuie să se bazeze pe surse secundare de încredere, publicate, ori de cîte ori este posibil. Prin aceasta se înțelege că opiniile autorilor de publicații de încredere pot fi introduse în articole, dar opiniile contribuitorilor la Wikipedia care interpretează în mod independent sursele primare nu.

Surse îndoielnice și autopublicate

Următoarele surse pun probleme dificile:

• Sursele îndoielnice sînt acelea publicate fără nici o verificare editorială a informațiilor sau care au o reputație rea în ce privește asemenea verificări. Asemenea surse sînt siturile de internet și publicațiile care sînt cunoscute pentru caracterul extremist sau periferic al unor opinii promovate insistent sau pentru felul cum își bazează afirmațiile pe zvonuri sau opinii personale. Astfel de surse pot fi citate numai în articole despre ele însele.

• Sursele autopublicate sînt acele materiale aduse la cunoștința publicului de către autor, într-un mod care nu implică nici o verificare a materialului publicat sau numai o verificare insuficientă. Astfel sînt de exemplu sursele care folosesc servicii de tipărire la comandă sau de găzduire pe internet. Aici intră, printre altele, siturile de internet personale, forumurile de discuții și blogurile. Oricine poate plăti pentru a crea un sit de internet sau pentru a-și tipări o carte, pentru ca mai apoi să pretindă că este expert într-un domeniu. A citi pagina de internet a unui necunoscut trebuie făcută cu aceeași precauție cu care citim un afiș nesemnat lipit de un stîlp. Pentru acest motiv materialele autopublicate sînt în general inacceptabile.

Există două excepții:

1. Surse autopublicate sau îndoielnice folosite în articole ele însele

Informațiile din astfel de surse pot fi folosite în articole despre aceste surse, dacă

• sînt relevante pentru notorietatea subiectului;
• nu sînt controversate;
• nu au un caracter autopromoțional exagerat;
• nu se referă la terți sau la evenimente fără legătură directă cu subiectul;
• nu există îndoieli întemeiate cu privire la autorul publicației;
• articolul nu se bazează exclusiv pe astfel de surse

2. Surse autopublicate de specialitate

Atunci când un cercetător profesionist și bine-cunoscut în domeniul său de expertiză a publicate materiale pe speze proprii, aceastea ar putea fi acceptabile drept surse, atât timp cât operele au fost anterior publicate în publicații de încredere și independente. Editorii vor trebui să aibă grijă din două motive: mai întâi, dacă informația despre blogul cercetătorului (sau echivalentul lui pe speze proprii) ar fi demn de redat, o sursă de încredere ar fi trebuit să se fi ocupat deja de el; în al doilea rând, informația a fost publicată pe speze proprii, deci nu a fost verificată independent. Sursele pe speze proprii, cum ar fi websiteurile și blogurile personale nu vor trebui niciodată să fie folosite drept surse independente despre alte persoane în viață, chiar dacă autorul este un cercetător sau scriitor bine-cunoscut; vezi WP:BLP. Dacă o sursă independentă a publicat același material sau ceva foarte asemănător, acea sursă va trebui folosită și nu cea pe speze proprii.

Afirmații ciudate și excepționale necesită mai multe surse de încredere

Vezi și: Wikipedia:Opinii marginale.

Anumite semne de avertizare ar trebui să-i facă pe editori să examineze sursele cu privire la anumite susțineri:

• susțineri surprinzătoare sau aparent foarte importante care nu sunt cunoscute pe larg;
• susțineri surprinzătoare sau aparent foarte importante despre eveniment recente care nu au fost discutate de mass-media;
• susțineri despre cineva care nu îi sunt caracteristice, sunt rușinoase, controversate sau împotriva scopurilor pe care le apărase anterior;
• susțineri care nu sunt susținute de sau care sunt contrazise de opiniile dominante din comunitatea academică responsabilă pentru studiere acelui domeniu. Fiți extrem de precauți susținătorii pretind că ar exista o conspirație menită să-i reducă la tăcere sau ridicol.

Susținerile excepționale vor trebuie să fie susținute de surse dintre cele mai bun, de preferat de multiple surse de încredere, în special cu privire la evenimente istorice, subiecte disputate politic și biografiile persoanelor în viață.

Persoanele în viață

Articol principal: Wikipedia:Biografiile persoanelor în viață.

Editorii trebuie să aibă mare grijă când scriu materiale biografice despre persoanele în viață, atât din motive juridice cât și pentru a fi onești cu ele. Eliminați imediat materialele controversate fără surse sau cu surse slabe și nu le mutați în paginile de discuții. Aceasta se aplică la orice material referitor la persoanele în viață din orice articol, pagină de discuții, pagină de utilizator sau de proiect.

Autocitarea

Vezi și: Wikipedia:Autobiografie și Wikipedia:Conflict de interese.

Vă puteți cita propriile publicații așa cum ați cita pe oricine altcineva, dar mai întâi asigurați-vă că sunt la obiect și că sunteți considerat sursă de încredere conform criteriilor Wikipediei. Fiți atent la citare excesivă a propriilor lucrări, care poate fi considerată promovare sau conflict de interese; în dubiu, întrebați despre asta în pagina de discuție.

Limba

Sunt de preferat surse în limba română. Surse în alte limbi sunt acceptabile dacă nu există un echivalent românesc. Sunt de preferat traducerile publicate în locul traducerilor utilizatorilor. În cazul traducerii unui citat, menționați și limba originală a citatului, pentru ca alți utilizatori să poată verifica traducerea.