Yasushi Inoue
Yasushi Inoue | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [3][4][5][6][7] Insula Hokkaidō, Prefectura Hokkaidō, Japonia |
Decedat | (83 de ani)[3][4][8][9][6] Tokyo(d), Tōkyō, Japonia |
Căsătorit cu | Fumi Inoue[*] (din ) |
Copii | Shūichi Inoue[*] |
Cetățenie | Japonia |
Ocupație | scriitor romancier[*] poet scenarist |
Limbi vorbite | limba japoneză[10] |
Studii | Universitatea din Kyoto Universitatea Kyushu[*] |
Note | |
Premii | Ordinul Culturii[*] Akutagawa Prize[*][1] Kikuchi Kan Prize[*] Japanese Literature Grand Prix[*] Persoană de merit cultural[*] Premiul Asahi[*] honorary doctor of the Peking University[*][2] Japan Art Academy Prize[*] |
Modifică date / text |
Yasushi Inoue (în japoneză 井上靖 Inoue Yasushi, n. 6 mai 1907, Asahikawa, Hokkaidō, d. 29 ianuarie 1991) a fost un romancier, eseist și poet japonez. Tema principală a romanelor lui Yasushi Inoue este singurătatea, înfățișată ca o stare fundamentală a ființei umane, ba chiar ca o negare a vieții, având ca singură consolare frumusețea naturii.
A studiat estetica și filozofia la Universitatea Imperială din Kyoto, pe care a absolvit-o în 1936 cu o teza despre Paul Valéry. Inoue și-a început cariera literară în a doua jumătate a vieții, deși, în tinerețe, poezia a fusese una dintre pasiunile sale, alături de judo.
A devenit cunoscut după război, odată cu publicarea romanelor istorice 闘牛 Tōgyū (Lupte cu tauri, 1947, pentru care i-a fost acordat importantul premiu Akutagawa pentru literatură) și 猟銃 Ryōjū (Pușca de vânătoare, 1949).
Din anul 1951 s-a dedicat scrisului. A fost membru al Academiei de Arte și președinte al Asociației Literare din Japonia; i-a succedat lui Yasunari Kawabata în funcția de președinte al PEN Clubului japonez.
Opera lui Yasushi Inoue cuprinde peste patruzeci de romane, optzeci de nuvele, un mare număr de proze scurte, mai multe volume de poezii, eseuri și însemnări, jurnale de călătorie, volume de estetică și critică literară. S-a impus ca prozator abia la vârsta de patruzeci și doi de ani cu impresionantele nuvele “Pușca de vânătoare” și “Lupta de tauri”.[11]
Note
modificare- ^ http://www.bunshun.co.jp/shinkoukai/award/akutagawa/list.html Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ , Ministry of Education of the People's Republic of China[*] http://www.moe.gov.cn/s78/A22/xwb_left/moe_829/tnull_44386.html, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ a b Inoue Yasushi, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b The Fine Art Archive, accesat în
- ^ Yasushi Inoue, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ a b Yasushi Inoué, Babelio, accesat în
- ^ Yasushi Inoue, Gran Enciclopèdia Catalana
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Yasushi Inoue, Munzinger Personen, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Între Femei albastre și gheișele nipone, 24 aprilie 2013, Magdalena Popa Buluc, Cotidianul, accesat la 28 februarie 2014