Zamfir Ralli-Arbore
| Zamfir Ralli-Arbore Zamfir C. Arbore | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 14 noiembrie 1848 Cernăuți, Imperiul Austriac |
| Decedat | (84 de ani) București, Regatul României |
| Părinți | Constantin Ralli-Arbore[*]  |
| Copii | Nina Arbore, Ecaterina Arbore |
| Cetățenie |  România (din 1886) |
| Ocupație | lingvist bibliotecar scriitor geograf istoric jurnalist statistician sociolog[*] biograf[*] scriitor de literatură pentru copii[*] traducător politician filolog[*] |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Alte nume | Zamfir Arbure, Zemphiri Ralli, Z. K. Ralli, Aivaza |
| Lucrări remarcabile | Basarabia în secolul XIX (1898) Dicționarul geografic al Basarabiei (1904) |
| Stil | Anarhist, Narodnik, Socialist |
Modifică date / text  | |
Zamfir Ralli-Arbore cunoscut și sub numele Zamfir C. Arbore sau Arbure (n. , Cernăuți, Imperiul Austriac – d. , București, România) a fost un istoric, scriitor și gazetar român.
Biografie
modificareZamfir s-a născut la 14 decembrie 1845, la Cernăuți. A fost fiul lui Constantin Z. Ralli-Arbore și al Olgăi (n. Reva). Bunicul din partea tatălui era grec, căminarul Zamfirache Arbore Ralli.
Își face studiile la Gimnaziul de Băieți Nr. 1 din Chișinău, apoi la Universitatea din Moscova și Petersburg. În timpul studiilor sale la Moscova, la 17 ani, aderează la mișcarea anarhistă și apoi socialistă. Este arestat și trimis la Fortăreața Petropavlovskaia din Petersburg și apoi în exil, la Krasnoiarsk. Datorită presiunilor urmăririi autorităților ruse, Zamfir se mută, în 1870, la Zürich și apoi la Geneva, unde devine un colaborator activ al lui Mihail Bakunin.[1]
Ulterior se mută în Regatul României, temporar în 1875, la Iași, apoi la Ploiești, și definitiv în 1879, la București. Devine cetățean român în 1881[2]. A fost funcționar la Arhivele statului sub direcția lui B.P.Hasdeu, director al serviciului statistic al primăriei București, profesor de limba rusă la Școala superioară de Război. În anul 1912, în timpul războiaelor balcanice, a avut o întâlnire cu Lev Troțki la București.
A avut două fiice, Nina Arbore, pictoriță și Ecaterina Arbore, militantă socialistă, de profesie medic. A murit în vârstă de 84 de ani, la 5 aprilie 1933, la București.
A fost redactor șef al ziarului rus Obșcina, organul federaliștilor. Colaborează la Le Travailliste, condus de Elysee Reclus și scrie capitolul asupra Rusiei în Geographie Universelle a acestuia. Colaborări la presa internațională aflată sub influența lui Bakunin.[2]
A fost distins cu premiul Eliade Rădulescu al Academiei Române cu premiul Societății române de geografie. Scrie sub pseudonimul Andrei Ivanov.[2]
Preocupările sale de istoric s-au împletit cu cele de lingvist (este autorul unei gramatici al unui dictionar român-bulgar) și igienist.
A întreținut legături strânse cu revoluționarii bulgari, mai ales cu Hristo Botev, al cărui prim biograf a fost. Lucrările sale de istorie constituie materiale prețioase pentru cunoasterea multilaterală a spațiului cuprins între Prut și Nistru, considerat de aceea de N. Iorga drept cel mai documentat istoriograf al vieții basarabene.[2]
Generalități
modificare| Puteți îmbunătăți această secțiune extinzând-o. Mai multe informații ar putea fi găsite pe pagina de discuții sau la cereri de extindere. |
Afirmația că Zamfir C. Arbore ar fi fost Mare Maestru al Marii Loji Naționale pare a fi gratuită.[3] În afară de numeroasele sale lucrări de specialități diverse, Arbore rămâne însemnat pentru sociologie prin două lucrări de caracter „monografic”; una, premiată de Academia Română, are ca temă „Basarabia în secolul al XlX-lea” (1899), alta este un „Dicționar geografic al Basarabiei” apărut în colecția „Dicționarele geografice ale provinciilor romîne în afară de Regat”[4].
În localitatea Dolna, la 55 km vest de Chișinău, se găsește Conacul „Zamfirаche Ralli”, vizitat adeseori de Aleksandr Pușkin, aflat în exil în Basarabia, între anii 1820-1823. Aici, el cunoaște mai aproape cultura și tradițiile localnicilor și se împrietenește cu familia Ralli-Arbore. Se spune că tânărul Pușkin anume aici se îndrăgostește de țiganca Zemfira[5], căreia îi dedică câteva poezii.La conacul familiei Ralli-Arbore, în mijlocul unui parc mic, se pot vedea bustul poetului rus, izvorul Zemfirei și alte locuri pușkiniene.
Operă
modificareVolume publicate antum
modificare- Temniță și exil, Râmnicu Sărat, 1894
- Nihiliștii, București, 1895
- În exil, Craiova, 1896
- În temniță, Craiova, 1897
- Basarabia în secolul XIX, Institutul de Arte Grafice Carol Gobl, București, 1898
- În temnițele rusești, București, 1923
- În pușcăria Petro-Pavlovsk, București, 1924
Volume publicate postum
modificare- Opere alese, îngrijită și prefață de A. Kidel, Chișinău, 1957
Note și referințe
modificare- ^ Zamfir C. Arbure: Memorile unui anarhist din România - Syndikalismusforschung
- ^ a b c d Adolf Armbruster, Dan Berindei (). Enciclopedia istoriografiei românești. Editura științifică și enciclopedică. p. 38.
- ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ George Enache, Arthur Tuluș, Cristian-Dragoș Căldăraru, Eugen Drăgoi, La frontierele civilizațiilor. Basarabia în context geopolitic, economic, cultural și religios, Editura Partener, Galați University Press, Galați, 2011, p. 95
- ^ Conform unor ipoteze, Zemfira era originară din satul țigănesc Volcănești, aflat în vecinătatea Dolnei
Bibliografie
modificare- Ecaterina Țarălungă, Enciclopedia identității românești, Editura Litera, 2011, ISBN 978-606-600-246-2
- Ciobanu, Valerian. „Nume și Lume”. Chișinău. Editura Pontos. 2008
- Colesnic, Iurie. „Basarabia necunoscută”. Chișinău. Editura Museum
- Enciclopedia Sovietică Moldovenească
- Literatura și Arta Moldovei. Enciclopedie. Chișinău. Redacția Enciclopediei
