Zidul lui Antoninus

Zidul lui Antoninus (în latină: Vallum Antonini, în engleză: Antonine Wall) a fost o fortificație din piatră și turbă, construitǎ de Imperiul roman între anii 142-144 d.Hr., în timpul domniei lui Antoninus în Scoția de astăzi (pe atunci, Caledonia), pentru a proteja Britannia de atacurile picților și ale caledonienilor. Este situat la 160 km nord de Zidul lui Hadrian, care fusese construit mai înainte, pe timpul lui Hadrian. Are o lungime de 63 km, lățimea de 5 m, iar înalțimea de 3-4 metri. Zidul avea 26 forturi de observare.

Amplasamentul zidului lui Antoninus

Făcea parte din limes, granița fortificată a Imperiului roman, care străbătea toată Europa până la Marea Neagră și ajungea și până în Asia Mică și Orientul Apropiat.

În anul 208, la ordinul împăratului Septimiu Sever, zidul a fost pǎrǎsit de trupele romane, care au revenit la Zidul lui Hadrian.

Fortărețele:

Fortărețe mari și mici legate de Zidul lui Antoninus , descoperite de arheologi:

• Bishopton;
• Old Kilpatrick ("Kilpatrick Vechi");
• Duntocher;
• Cleddans;
• Castlehill;
• Bearsden;
• Summerston;
• Balmuildy;
• Wilderness Plantation ("Plantația din Pustietate");
• Cadder;
• Glasgow Bridge ("Podul de la Glasgow");
• Kirkintilloch;
• Auchendavy;
• Bar Hill ("Măgura Bar");

• 

  Fortărețele Zidului lui Antoninus, de la apus la răsărit.

  Croy Hill ("Măgura Croy");
• Westerwood;
• Castlecary;
• Seabegs Wood ("Lemnul Seabegs");
• Rough Castle ("Castelul Dur");
• Camelon;
• Watling Lodge ("Coliba Watling");
• Falkirk;
• Mumrills;
• Inveravon;
• Kinneil ("Vila Kinneil"); și
• Carriden ("Vila Carriden").

Vezi și

• Zidul lui Hadrian
• Scoția din perioada Imperiului roman
• The Mark of the Horse Lord și Frontier Wolf (romane britanice pentru copii, publicate la 1965 și 1980, scrise de Rosemary Sutcliff)