Zona B (în ebraică B שטח) este un termen definit de acordurile de la Oslo care descrie și se referă la teritoriul transferat de Israel sub controlul civil al Autorității Naționale Palestiniene, dar în care statul evreu controlează fluxul de mărfuri și deplasarea persoanelor.[1] Zona B reprezintă suprafețe discontinue totalizând inițial, în 1995, circa 23–25% din Cisiordania, conform primei faze stipulate în Acordurile de la Oslo.[2]

Suprafețele desemnate ca Zona B sunt reprezentate cu vișiniu închis pe harta Cisiordaniei.

Această zonă include circa 440 de sate palestiniene și împrejurimile lor[2] și nici o colonie israeliană. Israelul exercită jurisdicția exclusivă asupra locuitorilor evrei și autoritatea exclusivă în materie de securitate atât pentru locuitorii arabi cât și pentru cei evrei.[3] Autoritatea Națională Palestiniană are jurisdicție politică, administrativă și polițienească asupra locuitorilor arabi, însă doar poliția și armata israeliană pot efectua arestări în teritoriile care compun Zona B.[3]

Locuitorii arabi sunt supuși legilor Autorității Naționale Palestiniene, plătesc taxele și impozite către aceasta și beneficiază de aceleași servicii publice precum cele pe care Autoritatea le oferă palestinienilor din Zona A.[3]

La nivelul anului 2014, în urma expansiunii coloniilor israeliene, Zona B mai reprezenta doar circa 22% din Cisiordania.[4] Palestinienii din zonele A și B se confruntă cu o criză acută a terenurilor necesare pentru dezvoltare, construcții și agricultură. Singurele terenuri care ar putea fi disponibile pentru multe din comunitățile palestiniene se află în Zona C și sunt subiectul restricțiilor drastice impuse de Israel față de locuitorii arabi.[5]

Vezi și

modificare
  1. ^ „Palestine Introduction”. Parlamentul European. Accesat în . 
  2. ^ a b Bijaoui, Ilan () [2014]. „The economic situation in the Palestinian Authority”. The Economic Reconciliation Process: Middle Eastern Populations in Conflict (în engleză). New York: Palgrave MacMillan. doi:10.1057/9781137342126. ISBN 978-1-137-34603-2. Accesat în . 
  3. ^ a b c Hillel Frisch (). „Knowing your ABC: A primer to understand the different areas of Judea and Samaria”. Jerusalem Post. Accesat în . 
  4. ^ Ehab Zahriyeh (). „Maps: The occupation of the West Bank”. Al Jazeera. Accesat în . 
  5. ^ „Planning Policy in the West Bank”. B'Tselem. . Accesat în .