Zsuzsanna Lorántffy
Date personale
Născută1602[1] Modificați la Wikidata
Ónod, Districtul Miskolc, Borsod-Abaúj-Zemplén, Ungaria Modificați la Wikidata
Decedată1660 (58 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Sárospatak, Borsod-Abaúj-Zemplén, Ungaria Modificați la Wikidata
Căsătorită cuGheorghe Rákóczi I Modificați la Wikidata
CopiiGheorghe Rákóczi al II-lea
Rákóczi Zsigmond[*][[Rákóczi Zsigmond (youngest son of George I Rákóczi, Prince of Transylvania)|​]] Modificați la Wikidata
Religiecalvinism[*] Modificați la Wikidata
Ocupațielatifundiar
aristocrat[*] Modificați la Wikidata

Zsuzsanna Lorántffy, uneori: Suzanna Lorántffy (în maghiară: Lorántffy Zsuzsanna, n. 1601, Ónod, acum în Ungaria - d. 18 aprilie 1660, în Sárospatak, acum în Ungaria) a fost principesă-consoartă a Transilvaniei, prin căsătorie cu Gheorghe Rákóczi I, principe al Transilvaniei. Calvinistă devotată, ea și-a asistat soțul în lupta de succes a acestuia de a introduce reforme protestante în Transilvania.[2] [3]

Sub influența ei, Jan Amos Comenius, filosof, gramatician și pedagog ceh, calvinist proeminent, și-a stabilit reședința la Sárospatak.[4]

Fiul ei mai mare, Gheorghe Rákóczi al II-lea, a devenit principe al Transilvaniei.

A fondat și finanțat mai multe unități de învățământ, în special Colegiul Reformat de la Sárospatak. [2] Zsuzsanna Lorántffy, stăpână a Cetății Făgărașului, a înființat prima școală românească (de nivel mediu) la Făgăraș (în 1657), care a funcționat sub patronajul principesei.[5]

Convingerile ei religioase protestante au obligat-o să evite viața răsfățată de aristocrat și, în schimb, să-și exprime religia prin acțiuni, în special prin dezvoltarea educației fetelor. În timp ce trăia în Oradea Mare, s-a asigurat că fetele sunt învățate nu numai abilitățile necesare să conducă o casă și să educe copiii din familie, ci și să știe să citească, să scrie și să aibă cunoștințe de aritmetică. Trebuiau să cunoască Biblia.[6]

A finanțat Biblia de la Oradea, o traducere, în limba maghiară, complet nouă.

Zsuzsanna Lorántffy, stăpână a Cetății Făgărașului, a emis 21 de diplome nobiliare unor locuitori din Țara Făgărașului[7] în unele cazuri confirmând „vechile lor drepturi boieronale”.[7] Au primit astfel de diplome locuitori din Bucium, Ucea de Sus, Veneția de Jos, Drăguș, Șinca, Hârseni.[7]

Este considerată cea mai populară dintre soțiile voievozilor și principilor Transilvaniei.

Copii modificare

Din căsătoria încheiată cu Gheorghe Rákóczi I, la 18 aprilie 1616, a avut următorii copii:[8]

  1. Samuel (* 1617, † 27 iunie 1618)
  2. Gheorghe Rákóczi al II-lea, principe al Transilvaniei (* Sárospatak, 30 ianuarie 1621, † Oradea, 7 iunie 1660), căsătorit în 1643 cu Sophia Báthory din Șimleu (1629-1680)
  3. Sigismund Rákóczi (* Sárospatak, 14 iulie 1622, † Făgăraș, 4 februarie 1652), căsătorit în 1651 cu Henriette Marie de Palatinat (1626-1651)
  4. Francisc (* 1624, † 1632)

Receptare modificare

Zsuzsanna Lorántffy este considerată a fi cea mai independentă și cea mai bine educată femeie din Ungaria, în prima jumătate a secolului al XVII-lea.[9] În conștiința poporului de astăzi, Zsuzsanna Lorántffy este încă prezentă. Numeroase școli, piețe și străzi au primit numele ei în Ungaria și Transilvania. Monumente dedicate ei au fost ridicate în Ónod, în Sárospatak, în Tiszaújváros și în multe alte orașe. În istoriografia maghiară ocupă un loc semnificativ.

Onoruri modificare

  • O instituție de învățământ preuniversitar, din Oradea, îi poartă numele: Liceul Teologic Reformat „Lorántffy Zsuzsanna”.[10]
  • La Târgu Mureș are sediul Asociația Culturală a Femeilor Lorántffy Zsuzsanna, în maghiară: Lorántffy Zsuzsanna Közművelődési Egyesület.[11]
  • Zsuzsanna Lorántffy face parte dintre cele 999 de femei citate în lucrarea feministă The Dinner Party de Judy Chicago, realizată între 1974 și 1979 și vizibilă la Brooklyn Museum.[12]
  • Asteroidul 235201 Lorántffy a primit numele în onoarea sa.[13]

Galerie de imagini modificare

Note modificare

  1. ^ a b Zsuzsanna Lorántffy, MAK 
  2. ^ a b Fest, Sándor. ANGLO-HUNGARIAN HISTORICAL AND CULTURAL RELATIONS, Angol Filológiai Tanulmányok / Hungarian Studies in English, Vol. 4, (1969), pp. 5-44. Published by: Centre for Arts, Humanities and Sciences (CAHS), acting on behalf of the University of Debrecen CAHS.
  3. ^ „Susanna Lorantffy”. Dinner Party database of notable women. Brooklyn Museum. . Accesat în . 
  4. ^ Gál, Stephen (FIRST IMPRESSION. 1943). Hungary and the Anglo-Saxon World. OFFICINA HUNGARICA.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  5. ^ Florentin Olteanu, Ana Mago, Lucreția Olteanu, Cetatea principeselor, In: Muzeul Țării Făgărașului „Valer Literat”, 720 de ani de istorie a Făgărașului, pp.51-57.
  6. ^ Erna Hennicot - Schoepges (). „Women and Spirituality Conference Report” (PDF). THE EUROPEAN YEAR OF INTERCULTURAL DIALOGUE. p. 28. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  7. ^ a b c Florentin Olteanu, Ana Mago, Lucreția Olteanu, Cetatea principeselor, In: Muzeul Țării Făgărașului „Valer Literat”, 720 de ani de istorie a Făgărașului (2011), p.51.
  8. ^ Zoltán Hangay, Erdély választot fejedelme Rákóczi Zsigmond , pp. 220–221.
  9. ^ Magyarország története... Volumul 2, p. 1512.
  10. ^ „LICEUL REFORMAT "LORANTFFY ZSUZSANNA" ORADEA”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ Instituțiile minorităților naționale-cadastru online. Asociația Culturală a Femeilor Lorántffy Zsuzsanna
  12. ^ https://www.brooklynmuseum.org/eascfa/dinner_party/heritage_floor/susanna_lorantffy. Accesat în .  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  13. ^ Schmadel, Lutz D., Dictionary of Minor Planet Names (în engleză), Dordrecht: Springer, ISBN 978-3-319-17677-2 

Bibliografie modificare

  • Benedict, Philip (). „11 Changing Political Circumstances on the Continent, c. 1570-c. 1700”. Christ's Churches Purely Reformed: A Social History of Calvinism. Yale University Press. 
  • Gál, Stephen (FIRST IMPRESSION. 1943). Hungary and the Anglo-Saxon World. OFFICINA HUNGARICA.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  • Florentin Olteanu, Ana Mago, Lucreția Olteanu, Cetatea principeselor, In: Muzeul Țării Făgărașului „Valer Literat”, 720 de ani de istorie a Făgărașului, Editor Iulian Marius Șchiopu, Editura ALTIP, Alba Iulia 2011. ISBN 978-973-117-337-5
  • hu Magyarország története 1526–1686 (Istoria Ungariei 1526–1686), 2 volume, Budapest 1985, ISBN 963-05-4097-5.
  • hu Zoltán Hangay, Erdély választot fejedelme Rákóczi Zsigmond (Sigismund Rákóczi, Principe ales al Transilvaniei). Budapest 1987, ISBN 963-326-363-8.