Veneția de Jos, Brașov

sat în comuna Părău, județul Brașov, România

Veneția de Jos, mai demult Venetia de Jos (în maghiară Alsóvenice, în germană Untervenitze; Unter-Wenitze; Unter-Venedig, colocvial Vineția) este un sat în comuna Părău din județul Brașov, Transilvania, România.

Veneția de Jos
—  sat  —
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (monument istoric)
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (monument istoric)
Veneția de Jos se află în România
Veneția de Jos
Veneția de Jos
Veneția de Jos (România)
Localizarea satului pe harta României
Veneția de Jos se află în Județul Brașov
Veneția de Jos
Veneția de Jos
Veneția de Jos (Județul Brașov)
Localizarea satului pe harta județului Brașov
Coordonate: 45°52′31″N 25°12′46″E ({{PAGENAME}}) / 45.87528°N 25.21278°E

Țară România
Județ Brașov
Comună Părău

SIRUTA41603

Populație (2021)
 - Total770 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal507157
Prefix telefonic+40 x59 [1]

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Veneția de Jos în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73 (Click pentru imagine interactivă)
Veneția de Jos în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73
(Click pentru imagine interactivă)
Veneția de Jos în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73
(Click pentru imagine interactivă)

Originea denumirii localității

modificare

Nicolae Densusianu (1846-1911) afirma, în lucrarea sa „Dacia Preistorică”, că satul ar fi fost înființat de coloniști romani stabiliți în Dacia, în vecinătatea geților, și susține că Veneția din Țara Făgărașului ar avea aceeași origine cu Veneția din Italia. Chiar istoricul grec Herodot afirmă că în vecinătate cu geții locuia un popor numit veneti sau vineti. Un argument care să susțină această ipoteză îl reprezintă și descoperirea arheologică întâmplătoare, în anul 1965, a unei monede romane imperiale bătută la Tomis și datată sec. II-III d.Hr.

Despre numele satului există și o variantă a lingvistului Alexandru Graur și anume că denumirea de Veneția provine de la „vinețeală”. Vinețeala este de fapt un praf albastru care se adaugă în var la spoitul caselor și care dă pereților culoarea vânătă (albastră). Cu toate acestea este puțin probabil să fie așa, deoarece majoritatea satelor din zonă foloseau această culoare pentru casele lor, fără a se denumi după aceasta.

Unii localnici sunt ferm convinși că numele satului l-a dat însă împărăteasa Maria Terezia, lucru care nu poate fi susținut, cunoscându-se vechimea primei atestări documentare.

Istoria Veneției

modificare

Deși nu se cunoaște cu exactitate data întemeierii satului, există totuși câțiva istorici care amintesc despre trecutul îndepărtat al satului, Veneția de Jos existând chiar înainte de întemeierea Țărilor Române, în primii ani ai mileniului al-II-lea. Izvoarele intuiesc oarecum faptul că meleagurile venețiene au fost locuite din primul mileniu, doar că nu s-au păstrat urme arheologice sau încă nu au fost descoperite.

Veneția de Jos a fost atestată documentar încă din anul 1235, când Papa Grigore al-IX lea poruncește efectuarea unei cercetări în pricina dintre episcopul Transilvaniei și mai mulți preoți din zona Țării Făgărașului, printre care și un anume “Conrad de Venetiis”[1] . Aceasta ar putea fi prima atestare scrisă despre actualul sat.

[1] Documente privind Istoria României, veacul XI, XII, XIII, C. Transilvania, vol.I, Ed. Academiei R.S. Romane, 1951, p.286-287

În anul 1733 episcopul greco-catolic Inocențiu Micu-Klein a dispus organizarea unui recensământ (unei conscripțiuni) în Ardeal. La acea dată Veneția de Jos era sediul unui protopopiat greco-catolic: Archidiaconatus Venecziensis. Protopop (Archidiaconus) greco-catolic era Ionás (Ionaș); la Veneția de Jos (Alsó-Venecze) mai erau recenzați încă doi preoți, ambii uniți: Sztoika și Opra (Stoica și Oprea, desigur). În localitatea Veneția de Jos a anului 1733, existau o biserică (unită) și o casă parohială (Domus parochialis). De pe fânețele parohiei se strângeau 4 care de fân (Foeneta Currum: 4). La Veneția de Jos erau recenzate 100 de familii, cu alte cuvinte, circa 500 de locuitori. Numele localității și al preoților erau notate în limba maghiară sau în românește, cu ortografie maghiară, întrucât rezultatele conscripțiunii urmau să fie înaintate unei comisii formate din neromâni, în majoritate maghiari.[2]

Veneția de Jos a fost centru de comună până în 1947, dar, întrucât în timpul alegerilor din 1946, a avut loc o mare revoltă a sătenilor, deoarece oamenii nu erau mulțumiți de felul în care se vota, drept pedeapsă, după multe arestări ordonate de către comuniști, s-a dispus mutarea Primăriei în satul Părău, unde este și astăzi.

Veneția de Jos este și locul natal al Lidiei Jiga, dresoarea de lei, tigri și pantere. Îmblânzitoarea de feline a murit în 1970 la Harkov[3], Uniunea Sovietică, fiind sfâșiată și mâncată de lei.

Sătenii nu cred nici acum varianta oficială și susțin că moartea ei este în continuare învăluită în mister. Asta pentru că atunci când a fost adus în țară, sicriul nu a fost niciodată deschis.[necesită citare]

Personalități

modificare

Vezi și

modificare
  1. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
  2. ^ Augustin Bunea, Din Istoria Românilor. Episcopul Ioan Inocențiu Klein (1728 - 1751), Blaj, 1900, pp. 303, 408
  3. ^ Localitatea se află azi în Ucraina, în limba ucraineană are denumirea Harkiv
  4. ^ Ionel Maftei - Medicul Emil Pușcariu[nefuncțională], Evenimentul, 25 martie 2009

Surse bibliografice

modificare
  • Augustin Bunea, Din Istoria Românilor. Episcopul Ioan Inocențiu Klein (1728 - 1751), Blaj, 1900, pp. 303, 408.
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Veneția de Jos, Brașov

Legături externe

modificare