Iacob Popeneciu
Din textul acestui articol nu rezultă caracterul notabil al subiectului. Dacă articolul nu va fi completat cu bibliografia necesară, el va fi redirecționat, combinat cu altul sau propus pentru ștergere. |
Iacob Popeneciu | |
Date personale | |
---|---|
Modifică date / text |
Iacob Popeneciu (n. 4 iunie 1842, Veneția de Jos – d. 28 septembrie 1912, Veneția de Jos) a fost un fruntaș român din Țara Făgărașului din perioada Belle Époque, susținător al culturii și educației, filantrop și om politic.
Familia
modificareNicolae Densușianu, în lucrarea sa „Monumente pentru Istoria Țierei Făgărașiului”, ce a apărut la Tipografia Academiei Române în anul 1885, oferă o descriere amplă a genealogiei familiilor nobiliare românești din Transilvania, pe care le consideră ca provenind „dintr-o epocă ce a depășit memoria umană”. Printre aceste familii se numără și strămoșii lui Iacob Popeneciu, a căror origine nobiliară este documentată printr-o diplomă emisă în 1652 de Zsuzsanna Lorántffy, văduva principelui Transilvaniei, George I Rákóczi. Diploma reconfirmă statutul boieresc al lui „Komán și Illye Popenieszci” și atestă drepturile lor asupra unei părți din posesiunile Venețiene. Acest document, inițial păstrat în arhivele Districtului Făgăraș, este o mărturie importantă a contribuției acestei familii la istoria regiunii.[1]
Ulterior, genealogia familiei este detaliată și de Ioan Cavaler de Pușcariu în “Date Istorice privitoare la Familiele Nobile Romăne, publicate sub auspiciele Associatiunei Transilvane pentru literatur`a romana si cultur`a poporului romanu. Partea II. la Sibiu, Tipariulu tipografiei archidiecesane. 1895” și respectiv in lucrarea sa „Fragmente istorice. Despre boierii din Țara Făgărașului 1904", care menționează descendența lui Iacob Popeneciu din Coman și Ilie „Popenieszci” și stabilește legătura cu familia lui Grigorie III. Pușcariu subliniază că posesiunile Venețiene au fost împărțite în patru părți între fiii lui Grigorie III, unul dintre aceștia primind porecla „Popeneci” datorită statutului său clerical, consolidând astfel o istorie de continuitate nobiliară și contribuție socială.[2][3][4][5] Nobilimea românească, inclusiv familia Popeneciu, s-a bucurat de privilegiile juridice acordate prin „Ius Valachicum”, un set de drepturi codificate în Statutele Făgărașului din 1508. Acest cod cutumiar a reglementat viața socială, economică și familială, oferind un cadru legal pentru apărarea autonomiei juridice, a tradițiilor și a coeziunii comunității românești din Transilvania.
Educație și Carieră Profesională
modificareDupă finalizarea studiilor gimnaziale la Blaj, Iacob Popeneciu a urmat studii superioare de drept și administrație la Cluj și Budapesta, cariera sa evoluând rapid de la funcția de vice-notar secundar la cea de vice-notar primar al comitatului Făgăraș în 1883.[6] Ulterior, a fost numit prim-pretor al plasei Bran, funcție pe care a deținut-o până la pensionare.[7]
Activitate Politică
modificareIacob Popeneciu, lider al Partidul Național Român din Ungaria și Transilvania în comitatul Făgăraș, a fost ales în mod repetat ca reprezentant în Adunarea Comitatensă a Făgărașului. La alegerile din 9 noiembrie 1910, el a obținut ultimul sau mandat în cadrul acestei adunări, alături de alți candidați naționali. Aceste alegeri au reflectat eforturile susținute ale Partidului Național Român de a-și consolida prezența politică în Transilvania și de a promova drepturile și interesele comunității românești din perioada austro-ungară a Transilvaniei. Prin implicarea sa, Iacob Popeneciu a jucat un rol semnificativ în reprezentarea și afirmarea identității naționale românești în viața politică a epocii, lucru ce a fost relatat în presa vremii, în publicații precum Gazeta Transilvaniei, Olteanul, Budapesti Hirlap.[8] [9][10]
Activitate Economică
modificareActivitățile economice desfășurate de Iacob Popeneciu au jucat un rol crucial în susținerea numeroaselor sale inițiative filantropice și culturale. Prin implicarea sa în domeniul financiar și agricol, el a contribuit la dezvoltarea economică a regiunii, sprijinind totodată comunitatea românească. Iacob Popeneciu a deținut poziții importante în consiliile de administrație ale mai multor instituții bancare, printre care Institutul de Credit „Sercaiana”, Spar- und Creditanstalt-Actiengesellschaft, recunoscut ca un pilon esențial al finanțelor locale și al sprijinirii economiei regionale.[11][12] Iacob Popeneciu a fost un susținător activ al producătorilor de vinuri românești din Transilvania, promovându-le produsele la evenimente vinicole organizate în cadrul Austro-Ungariei, precum Expoziția Agricolă de la Szeged din 1899, contribuind astfel la creșterea recunoașterii acestora atât în interiorul imperiului, cât și in restul Europei.[13]
Contribuții culturale, educaționale și filantropice
modificareCa filantrop și membru fondator al Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA), Iacob Popeneciu a sprijinit activ inițiativele culturale și educaționale ale organizației, fondată la Sibiu în 1861 de Ion Slavici. Iacob Popeneciu a avut o contribuție semnificativă în promovarea culturii și educației românești în Transilvania.[14]BCU Cluj[15]BCU Cluj Popeneciu a fost un susținător dedicat al educației românești, contribuind financiar la dezvoltarea școlilor confesionale greco-catolice și ortodoxe. Popeneciu a fost un susținător al școlilor confesionale și al educației românești din Transilvania[16], precum și la susținerea Gimnaziului Superior din Blaj, una din puținele instituții de învățământ liceal românesc din Transilvania în perioada Austro-Ungariei.[17]BCU Cluj Ca membru fondator al Direcțiunii despărțământului III (Făgăraș), Iacob Popeneciu a sprijinit constant Școala secundară pentru fete din Transilvania, inaugurată pe 15 septembrie 1886 la Sibiu prin eforturile Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA). Aceasta a fost prima instituție de învățământ secundar dedicată fetelor din Transilvania. După Marea Unire, școala a fost transformată în liceu de fete, primind în 1924 numele „Domnița Ileana”.[18]BCU Cluj Școala Normală din Bran s-a bucurat de asemenea ani la rând de sprijinul constant al lui Iacob Popeneciu, alături de Ioan Cavaler de Pușcariu, ambii contribuind semnificativ la dezvoltarea și susținerea acestei instituții de învățământ românesc.[19] Iacob Popeneciu s-a implicat de asemenea in susținerea elevilor români defavorizați din Transilvania sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX, contribuind la strângerea de fonduri pentru burse și alte forme de sprijin destinate copiilor talentați, dar lipsiți de resurse. Printre inițiativele sale se numără și participarea la „Fondul pentru ajutorarea școlarilor mizeri în caz de morb,” creat pentru a oferi ajutor celor aflați în situații dificile.[20] Sprijinul financiar acordat tineretului universitar român din Budapesta si bibliotecii Societății „Petru Maior” a facilitat accesul tinerilor români la educația universitară.[21]BCU Cluj Societatea pentru Fond de Teatru Român, al cărei membru pe viață Popeneciu a fost, a contribuit activ la promovarea teatrului în limba română.[22]BCU ClujBCU Cluj Popeneciu a contribuit la dezvoltarea bibliotecilor școlare. În același timp, el a înființat și susținut biblioteci populare în mediul rural transilvănean, acestea având un rol important în păstrarea și promovarea limbii și culturii române în Transilvania acelor ani, când identitatea națională era pusă adesea sub presiune de contextul politic și social.[23]
Activitate Religioasă și Comunitară
modificareIacob Popeneciu a acordat sprijin material si logistic bisericilor unite din sudul Transilvaniei, sprijinind construirea și renovarea mai multor biserici din sudul Transilvaniei, inclusiv în localitatea natala, Veneția de Jos.[24][25] In acelasi timp prin legăturile sale cu diaspora românească din SUA s-au adus contribuții financiare semnificative pentru lăcașurile greco-catolice.[26]BCU Cluj[27]BCU Cluj
Referințe
modificare- ^ https://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/79237/1/BCUCLUJ_FG_196329_1885.pdf
- ^ “Date Istorice privitoare la Familiele Nobile Romane culesse de I. Cav. de Puscariu, publicate sub auspiciele Associatiunei Transilvane pentru literatur`a romana si cultur`a poporului romanu. Partea II. la Sibiu, Tipariulu tipografiei archidiecesane. 1895” Pag.307
- ^ https://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/fg/BCUCLUJ_FG_237648_1892_001_002.pdf
- ^ Fragmente istorice. Despre boierii din Țara Făgărașului. 1904 Pag. 14-15
- ^ https://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/78822/4/BCUCLUJ_FG_115352_1604_003.pdf
- ^ Nemzet / 470. (350.) szám. / Budapest, 1883. Szombat, deczember / 22. II. évi folyam.
- ^ Gazeta Transilvaniei / nr. 126 / 1883 precum și TisztiCimtar / 1889 / pag.125
- ^ „Gazeta Transilvaniei”, nr. 238, Brașov, Sâmbătă, 30 Octombrie (12 Noiembrie), 1910, p. 1. Disponibil online la: Biblioteca Centrală Universitară Cluj.
- ^ „Olteanul”, 1910, nr. 44, pag. 4, https://www.arcanum.com/de/
- ^ Budapesti Hirlap / 20.12.1883 / Pag. 4
- ^ Magyar Compass, 1907, „Banken und Sparkassen Sarkad- S Á R K Á N Y”, p. 867.
- ^ „Gazeta Transilvaniei”, nr. 12, 1908, p. 4. Disponibil online la: Biblioteca Centrală Universitară Cluj.
- ^ Borászati Lapok / pag. 261 / 19.03.1899
- ^ GAZETA TRANSILVANIEI / Nr. 205 / Pag. 3
- ^ GAZETA TRANSILVANIEI / Nr. 44 / Pag. 4 / 1872
- ^ TRIBUNA / Nr. 137 / Pag. 547 / 1902
- ^ UNIREA / Nr. 9 / Pag. 75 / 1905
- ^ TRANSILVANIA / Organul ASTRA / Nr. IX / Pag. 7 / Sibiu / Noiembrie 1899
- ^ Telegraful Român, Nr. 90, Pag. 359, 1890
- ^ Balazsfalva / pag.49 / 1904 si Balazsfalva / pag. 74 / 1908
- ^ G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I / Nr. 6 6 / Pag. 3 / 1911
- ^ Gazeta Transilvaniei”. Numărul și anul: nr. 26, 1902. Pagina: p. 5.
- ^ Tribuna / Nr. 229 / pag. 915 / Sibiului 1901
- ^ TRIBUNA / Nr. 223 / Pag. 890 / 1900
- ^ FOAIA POPORULUI / Nr. 48 / Pag. 567-568 / Anul 1900m
- ^ Unirea / Nr. 24 / Pag. 187 / 1906
- ^ GAZETA TRANSILVANIEI / Nr. 155 / Pag. 3 / 1906