Înger

ființă supranaturală în mitologii și religie

Îngerii (din latină angelus, preluat din greacă άγγελος, însemnând "trimis") sunt, în mai multe religii, ființe spirituale pozitive sau negative (îngerii căzuți, în creștinism), ele fiind spirite cu[1] sau fără corp venite din ceruri. Învățăturile religioase variază între ele, în special la aspectul în care îngerii ori au voință proprie, ori sunt extensii ale voinței supreme ale lui Dumnezeu. Deși înfățișarea îngerilor diferă, aceștia primesc o înfățișare umană cu aripi.


Religie tradițională

Aum


Concepte cheie

Dumnezeu · Pământ
Zeitate · Prezicere
Sacrificiu · Lume subterană
Epoca de aur · Inițierea
Axa lumii · Arborele lumii
Mit · Monoteism
Politeism · Sfințenie
Pietre sacre · Sincretism
Societate secretă

Primele forme de religie

Animism · Zoolatrie
Cultul morților · Magie
Polidoxie · Totemism
Fetișism · Șamanism

Locuri istorice

Asia (Bon · Budism
Taoism · Confucianism
Hinduism · Mugyo
Șintoism · Tengriism)
Jainism · Sikhism)
Africa (Egiptul antic
Africa de Sud și Centrală)

Orientul Mijlociu și zona mediteraneană
(Zoroastrism · Islam
Iudaism · Creștinism)

America precolumbiană
Europa precreștină
(Triburi germanice · Armenia antică · Grecia antică · Celți
Slavi)

Oameni

Kohen · Brahman
Druid · Preot
Imam · Lama
Mag · Mobad
Monah · Oracol
Șaman · Volhv

Entități supranaturale

Аlbasta · Înger
Asura · Demon
Jinn · Duh
Satan · Daevas
Vârcolac · Fantomă
Ciort · Elf · Pricolici

Îngerul păzitor
Arhanghelul Mihail poartă o uniformă militară romană în viziunea lui Guido Reni, secolul al XVII-lea
Hugo Simberg, 1903

Etimologie modificare

Termenul de înger derivă de la latinescul angelus, precum și de la grecescul angellos ('mesager') folosit în Septuaginta pentru a traduce termenul evreu de mal'akh (yehowah) "mesager (al lui Yahweh)".[2][3]

Credința iudaică modificare

 
Icoana lui Andrei Rublev ce arată cei trei îngeri găzduiți de Avraam

Biblia descrie prin termenii מלאך אלהים (melakh Elohim; mesagerul lui Dumnezeu ), מלאך יהוה (melakh Adonai; mesagerul Domnului), בני אלוהים (b'nai Elohim; fiii lui Dumnezeu) și הקודשים (ha-qodeshim; cei sfinți ) ființele interpretate drept îngeri. Alți termeni sunt utilizați în texte ulterioare, precum העוליונים (cei superiori). Daniel este prima figură din Biblie care va individualiza îngerii prin nume.[4]

Până în perioada care conform cronologiei biblice ar corespunde iudaismului după Ieșire, Dumnezeu (Iahve) era perceput de către evrei a fi un dumnezeu suprem, aflat însă în fruntea unei ierarhii de alți dumnezei mai mici (monolatrie), mulți dintre ei fiind adorați de populațiile vecine israeliților; reformele iahviste din secolul al VII-lea î.e.n. (sub Iosia) au suprimat pe cât posibil tendințele henoteiste, cel puțin din religia oficială (căci arheologii constată că religia populară a păstrat tradițiile cu iz politeist - vezi Biblia Dezgropată, Israel Finkelstein și Neil Asher Silberman), curățind textele biblice de referințe la acești dumnezei mai mici, care au început să fie considerați a fi îngeri.[5] Scrierile biblice au fost însă doar în bună parte, nu și complet modificate, pentru a reflecta noua percepție monoteistă, așa cum o ilustrează de exemplu versetul 43 din Deuteronom capitol 32, în care pasajul cu referire la dumnezei care se închină lui Iahve a fost modificat pentru a face referire doar la îngeri care i se închină zeului suprem.[6]

În Iudaismul post-Biblic, unii îngeri au dobândit o anumită semnificație, îndeplinind un rol unic, precum și o personalitate proprie. Deși se credea că arhanghelii au rangul superior celorlalți îngeri, nu există o ierarhie sistematizată. Metatron este considerat a fi îngerul cu cel mai înalt statut în misticismul Kabbalistic și în Merkabah, fiind descris ca un scrib. Este des menționat în Talmud,[7] fiind reliefat în textele mistice din Merkabah. Mihail, care este un luptător și intermediarul Israelului, este cel care este cel mai întâlnit (Daniel 10:13). Gabriel este menționat în Cartea lui Daniel (Daniel 8:15-17) și în Talmud,[8] precum și în multe texte mistice din Merkabah.

Filosoful evreu din perioada medievală Maimonides își prezintă percepția asupra îngerilor în cartea sa "Călăuza rătăciților" (sau "șovăielnicilor", în alte traduceri) II:4 și II:6:

„...Acest lucru, în schimb, îl face pe Aristotel să demonstreze faptul că Dumnezeu, slavă și mărire Lui, nu face nimic prin contact direct. Dumnezeu arde lucruri prin foc; focul este mișcat de către mișcarea sferei; sfera este mișcată de un intelect acorporal, aceste intelecte fiind 'îngerii care sunt alături de El', care prin meditația lor mișcă sferele [planetele]... prin aceasta există minți acorporale care sunt emanate din Dumnezeu și sunt intermediari între El și toate corpurile din lumea aceasta.”
Ghidul celor Dezorientați II:4, Maimonides

Creștinismul modificare

 
Un înger în 'Visul Sfintei Ursula (1495) de Vittore Carpaccio

Primii creștini au preluat ideile evreiești referitoare la îngeri. În prima fază, conceptul creștin al unui înger a preschimbat îngerul într-un mesager divin și manifestarea lui Dumnezeu Însuși. Ulterior, mesagerii divini au fost individualizați: Lucifer, Rafael, Gabriel, Michael și Uriel. Apoi, în cursul a mai mult de două secole (din secolul al III-lea până în secolul al V-lea), imaginea îngerilor a preluat caracteristici definitorii în teologie și în artă.[9]

 
Monument funerar reprezentând un înger

În perioada antichității târzii și prima jumătate a epocii medievale, creștinii credeau că una din treburile pe care îngerii cei mai ordinari trebuie să le îndeplinească este să miște aștrii (adică cele 7 planete cunoscute în epocă) pe orbitele lor în jurul Pământului (geocentrism).[10] Cosmologia lor moștenită din Biblie (un Pământ plat, un firmament sub formă de boltă rigidă peste care sunt apele cerești (Facere)), era influențată prin scrierile Sfinților Părinți și de cosmologia greacă (sfere cerești, orbite circulare perfecte). În "Lunaticii" ("Evoluția Concepției despre Univers de la Pitagora la Newton", p.e. 1959), Arthur Koestler relatează și el cum călugărul bizantin Cosmas Indicopleustes considera că aștrii sunt purtați pe orbitele lor sub bolta cerească de îngeri,[11] și chiar și mai târziu, până prin secolul al XVI-lea, a mai persistat credința că îngerii sunt cei care mișcă planetele și aștrii în general pe orbitele lor[12] Odată cu impunerea concepției heliocentrice a lui Copernic, în care Pământul nu mai era centrul cosmosului ci doar o planetă a unui sistemul solar banal, dintr-o galaxie din specia care universul aparent infinit conține numeroase, conceptul de îngeri și demoni au devenit și ele nepotrivite și au fost, prin urmare, adaptate. Cosmosul tripartit (Iad, Pământ și Ceruri) devenise un anacronism.[13] Într-o astfel de lume a legilor naturale, nu numai îngerii par în opinia unora să-și fii pierdut rostul, Dumnezeu însuși ca primă cauză și făcător de minuni, fiind înlocuit de legi naturale, capabile să explice mult mai eficient mecanismele universului decât o putea face ideea unui zeu.[14]

Note modificare

  1. ^ Geneza 19:1-5
  2. ^ Angel in Online Etymological Dictionary
  3. '^ 'angel, n, Oxford English Dictionary Online, Second Edition 1989
  4. ^ Jewish Encyclopedia, accessed Feb. 15, 2008
  5. ^ "[…] trebuie recunoscut ca Israelul a început cu o monolatrie." (p.278); "Putem vorbi de asemenea de un politeism primitiv, căci ceilalți zeii despre care "Zeul gelos" cere să nu fie adorați există foarte bine și ei" (On peut cependant prononcer aussi les mots de polythéisme primitif, puisque les autres dieux que le Dieu Jaloux de son peuple lui interdit d’adorer existent bel et bien. - p.279); "Iahve e înconjurat de o întreagă curte, compusă de astfel de elohimi. Sunt atâți zei că nu le cunoaștem nici numele. […]Ca monoteismul să fie salvat, acesti elohimi vor fi considerați mai târziu îngeri ai Domnului (Pour sauver le monothéisme, ces élohim seront considérés un jour comme des Anges du Seigneur)" - p. 282/283, "Când lumea noastră a devenit creștină - 312-394 (Quand notre monde est devenu chrétien - 312-394), Paul Veyne, Albin Michel 2007).
  6. ^ 9b. Un fragment din Cântul lui Moise (4Q Dtn 32): "Fragmentele "Cântului lui Moise" scris în versete, din care Patrick W. Skehan a publicat Deut. 32:8, 37-43, sunt de-o importanță particulară, întrucât păstrează (cu "Septuagintul") un text mai original decât "M", care enunță o versiune scurtată și demitologizată (conform lui R. Meyer, 1961, care a revăzut fragmentul în detaliu). Versul 43 este ilustrat aici: 4Q : "Veseliți-vă ceruri, împreună cu El și vă închinați Lui, voi toți zeii"." - The Text Of The Old Testament: An Introduction To The Biblia Hebraica I, Ernst Wuerthwein, second edition, translated from German (Wuerttembergische Bibelanstalt Stuttgart 1988) by Erroll F. Rhodes (William. B. Eerdmans Publishing Co. 1995). p.150; compară de exemplu cu Biblia Ortodoxă: Deuteronomul (A cincea carte a lui Moise) 32:43: Veseliți-vă, ceruri, împreună cu El și vă închinați Lui toți îngerii lui Dumnezeu! - http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=17&cap=32
  7. ^ Sanhedrin 38b and Avodah Zerah 3b.
  8. ^ cf. Sanhedrin 95b
  9. ^ Proverbio(2007), pp. 25-38; cf. summary in Libreria Hoepli
  10. ^ vorbind de Origen în Filozofia în Evul Mediu (Humanitas 1995, p. 52, Etienne Gilson spune: "[…] de la cetele îngerești cele mai înalte până la îngerii mai puțin puri care rostuiesc mișcarea aștrilor, […]"
  11. ^ Humanitas 1995, p. 76: Stelele sunt purate în ceruri, în spațiul de sub acoperiș, de către îngeri, și se ascund atunci când trec în spatele părții nordice bombate în susul Pământului, unde se află vârful unui munte conic uriaș.
  12. ^ "Perioada de care ne ocupăm acum, anume Europa creștină a secolului al XVI-lea, era total diferită de aceea a Greciei clasice în perioada ei de glorie, cu vreo 2000 de ani în urmă. Era diferită din toate punctele de vedere, în obiceiuri, veșminte, politică și religie; dar dintr-un anumit punct de vedere totuși, anume cosomologia, puțin se schimbase în cei aproximativ 2000 de ani care trecuseră: Aristotel încă domina, cu toate că sferele lui care transportau planetele, fuseseră între timp înlocuite de îngeri care le împingeau." - p. 52 (ediția hârtie) (sau p. 36 în ediția electronică) din "Astronomy through the Ages - The story of the human attempt to understand the Universe" (by Robert Wilson. First published in 1997 by Taylor & Francis. This edition published in the Taylor & Francis e-Library, 2005.)
  13. ^ "Ca o consecință a revoluției coperniciene produse în secolul al XVI-lea (bazată pe teoriile astronomului polonez Copernic), în care percepția omului despre cosmos s-a schimbat radical - adică Pământul nu mai era perceput a fi centrul cosmosului, ci doar o planetă a unui sistem solar care este o foarte mică parte dintr-o galaxie la rândul ei parte dintr-un univers aparent infinit - conceptele de "înger" și "demon" n-au mai părut nici ele potrivite. Cosomosul tripartit - cer deasupra, Pământul în centru și Iadul dedesubt - părea acum un anacronism." - Britannica online 2012, articol Angel and Demon, contributor principal Linwood Fredericksen)
  14. ^ Cu răsturnarea legilor mișcării ale lui Aristotel, nu mai rămânea nici un rol pentru Primul Motor, sau pentru Spiritele mișcătoare. Mâna lui Dumnezeu, care odată ținuse corpurile cerești pe orbitele lor, a fost înlocuită de gravitația universală. Miracolele nu mai aveau nici un loc într-un sistem a cărei funcționare era automată și stabilă. Cârmuit de legi matematice și mecanice precise, universul lui Newton părea capabil să se miște singur." - Thomas H. Greer, "A Brief History of the Western World" (1982).

Legături externe modificare