Ștefan Andreescu

Ștefan Andreescu (n. 12 iunie 1947, București, România) este un istoric român.

Date personale
Ștefan Andreescu
Născut	12 iunie 1947 București
Decedat	28 noiembrie 2024 București
Cetățenie	România
Ocupație	istoric
Modifică date / text

Viața și activitatea

Studiile secundare le-a urmat la București, la fel și cele universitare, absolvind Facultatea de Istorie a Universității din București în anul 1970.^[1]

Teza sa de doctorat, „Relațiile politice dintre Țara Românească, Moldova și Transilvania în perioada 1526-1593”, a fost susținută în 1978, la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”. În anul 1980 teza a fost tipărită sub titlul Restitutio Daciae, la Editura Albastros. Lucrarea a fost continuată, astfel, au mai apărut încă două volume, tipărite la aceeași editură, unul apărut în 1989, iar celălalt în 1997.^[2]

A fost redactor stagiar la revista Magazin istoric în perioada 1970-1972.^[1] Din august 1972 lucra la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, unde, mai întâi era redactor și secretar de redacție la Revue Roumaine d'Histoire până în 1995. Apoi a lucrat în cercetare, în 1997 fiind avansat Cercetător principal I (astăzi Cercetător științific I).^[2]

A fost un medievist. L-a preocupat istoria politică și culturală românească, în context sud-est european, explicând în articolele sale unele evenimente rămase până acum obscure istoriografiei.^[1]

În 1994 a fost conferențiar la Facultatea de Științe Politice în cadrul Universității din București, unde a predat istoria politică a românilor până în 2008. În 1998 a fost avansat de către Senatul Universității la gradul de Profesor titular. În perioada 2001-2016 a fost directorul programului „Europa Centrală, țările române și Marea Neagră” în cadrul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga”.

Între 1997-2001 a fost membru al Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice din România. În 2000 a fost membru al Comisiei de subvenții pentru carte. Între aprilie 2008 - martie 2009 a făcut parte din Comisia prezidențială pentru patrimoniu cultural și natural.^[2]

Ștefan Andreescu a scris 10 volume și peste 200 de articole, studii și recenzii.

Este redactor șef al periodicului Studii și materiale de istorie medie și membru al Colegiului de redacție a periodicului Analele Putnei. Este membru fondator al Institutului de genealogie și heraldică „Sever Zotta” din Iași. Totodată, este membru fondator și al Societății europene pentru istoria Mării Negre.^[2]

Opere

Dobruș banul și ctitoriile sale, în Glasul Bisericii (1962)
Data zdirii Polovragilor, în Mitropolia Olteniei (1963)
Ctitorii de la Polovragi, în Mitropolia Olteniei (1964)
Mănăstirea Gruiului (Contribuții documentare), în Glasul Bisericii (1965)
Data primului incendiu la Putna, în Mitropolia Moldovei și a Sucevei (1966)
Observații asupra pomelnicului mănăstirii Argeșului, în Glasul Bisericii (1967)
Identificarea portretelor din naosul bisericii de la Stănești (Vâlcea), în Mitropolia Olteniei (1968)
O biserică din secolul al XV-lea: Dragomirești, în Glasul Bisericii (1969)

Portretele murale de la Snagov și Tismana, în Biserica Ortodoxă Română (1970).
Un pictor necunoscut din veacul al XI-lea: Andrei Zugravul, în Mitropolia Olteniei (1971)
La politique de Mircea de Pâtre, în Revue des Études Sud-Est Européennes (1972)
Considérations sur la date de la première chronique de Valachie, în Revue Roumaine d'Histoire (1973)
Les débuts de l'historiographie en Moldavie, în Revue Roumaine d'Histoire (1973)
Limitele cronologice ale dominației otomane în țările române, în Revista de Istorie (1974)

Note

^ ^a ^b ^c Ștefănescu, Ștefan (coord.) (1978). Enciclopedia istoriografiei românești. Editura științifică și enciclopedică. p. 34.
^ ^a ^b ^c ^d „Ștefan Andreescu. Curriculum vitae” (PDF). Accesat în 8 aprilie 2021.

[:0-1] Ștefănescu, Ștefan (coord.) (1978). Enciclopedia istoriografiei românești. Editura științifică și enciclopedică. p. 34.

[:1-2] „Ștefan Andreescu. Curriculum vitae” (PDF). Accesat în 8 aprilie 2021.

[1]

[2]