Știința suprafețelor

Știința suprafețelor este studiul fenomenelor fizice și chimice ce au loc la interfața dintre două faze, incluzând interfețele solid-lichid, solid-gaz și lichid-gaz. Cele două subramuri ale acestei științe sunt chimia suprafețelor și fizica suprafețelor.[1] Printre conceptele de interes din această știință se numără cataliza eterogenă, fabricarea și utilizarea semiconductorilor, pilele de combustie, coloizii, adezivii și cercetarea interfețelor dintre polimeri, biomateriale, nanostructuri, materie moale, lichide, gaze și vid.[2][3]

Imagine STM a unui adsorbat de chinacridonă. Lanțurile supramoleculare auto-asamblate ale acestui semiconductor organic au fost adsorbite pe o suprafață de grafit.

Printre tehnicile de cercetare utilizate în știința suprafețelor se numără spectroscopia fotoelectronică de raze X, microscopia de scanare cu efect tunel (microscopia de baleiaj cu efect tunel, STM), difracția electronică de energie joasă, spectroscopia prin desorbție termică, etc.[4]

IstoricModificare

În anul 2007, Gerhard Ertl a primit Premiul Nobel pentru Chimie pentru cercetările din domeniul chimiei suprafețelor, în special pentru investigarea interacției dintre moleculele de monoxid de carbon și suprafețele de platină.[2][5]

Chimia suprafețelorModificare

Fizica suprafețelorModificare

Vezi șiModificare

ReferințeModificare

  1. ^ Prutton, Martin (). Introduction to Surface Physics. Oxford University Press. ISBN 0-19-853476-0. 
  2. ^ a b „O facilitate complexă de știința suprafețelor”, Marketwatch.ro, , accesat în  
  3. ^ Luklema, J. (). Fundamentals of Interface and Colloid Science. 1–5. Academic Press. 
  4. ^ „Știința suprafețelor și interfețelor la INCDFM Magurele”, Marketwatch.ro, accesat în  
  5. ^ Alexandra Sandru (), „Premiul Nobel, acordat pentru studierea chimiei suprafețelor”, Ziare.com, accesat în  

Legături externeModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Știința suprafețelor