Deschide meniul principal
Curente culturale românești
Romania 1930, Administrative Map.svg

Țărănismul (de la țăran) este un curent ideologic tradiționalist și o teorie politică apărută în România în perioada interbelică. Preocuparea majoră a țărănismului era societatea rurală și bunăstarea ei. Țărăniștii militau pentru armonizarea structurilor politice și economice ale țării cu structurile predominant agrare. În acest sens ei se aseamănă cu poporaniștii și erau de principiul că agricultura țărănească era inerent non-capitalistă. Ea trebuia protejată de capitalism, despre care credeau că dacă va penetra structura organizatorică a agriculturii, ar distruge tot ce este mai deosebit și mai autentic în stilul de viață românesc.

Cel mai important teoretician al curentului țărănist a fost Virgil Madgearu. În lucrarea sa monumentală Agrarianism, Capitalism, Imperialism, apărută în 1936, el definește și rafinează doctrina economică și socială a țărănismului. Alți reprezentați importanți au mai fost: Constantin Stere, Mihail Manoilescu, Nicolae Cornățeanu, Ion Mihalache, Mihail Ralea, Gheorghe Zane, Ernest Ene dar și, în anumite privințe, Constantin Rădulescu-Motru.

Vezi șiModificare