Teodor Diamant
Date personale
Născut1810 Modificați la Wikidata
Decedat1841 (31 de ani) Modificați la Wikidata

Teodor Diamant (n. Teodor Mehtupciu; n. 1810 – d. 1841) a fost primul gânditor revoluționar țărănist, un reprezentant al socialismului utopic în Țara Românească. Punând bazele doctrinei politice a țărănismului el a căutat să adapteze doctrina fourieristă la relațiile economice din țările române din acea perioadă, dar era limitat deoarece concepea reorganizarea societății într-un mod destul de naiv, fără schimbări în domeniul puterii politice, prin experimentarea în mic a unor noi rânduieli economice, pentru crearea și extinderea cărora nu existau însă condiții obiective.

În 1835 a înființat, la Scăeni, județul Săcueni, un falanster, intitulat Societatea agronomică și manufacturieră sau Colonia soților agronomi. Societatea a fost desființată de autorități un an mai târziu.

În stil revoluționar țărănist în anul 1841 a propus autorităților moldovenești reorganizarea vieții rurale solicitând eliberarea fără despăgubiri a tuturor iobagilor și robilor, cât și emanciparea țărănimii. Propunerea lui cuprindea reorganizarea satelor în „colonii agricole-industriale“, unde proprietatea să fie colectivizată, dar din păcate nu a fost acceptată.

A preconizat lichidarea analfabetismului și a superstițiilor, dezrobirea romilor, precum și inovatii pedagogice (configurarea învățământului tehnic prin ideea unirii instrucției copiilor cu munca productivă de exemplu). În 1841, Teodor Diamant a încercat să creeze în Moldova familistere, un fel de colonii agricole-industriale, în care pământul urma să fie lucrat cu ajutorul forței de muncă a țiganilor robi și în cadrul cărora urmau să coexiste forme de producție și repartiție capitaliste și socialiste.

Biografie Modificare

S-a născut în Moldova. Era un om de frunte, inteligent, muncitor, stăruitor și plin de devotament. Avea un temperament entuziast, când îmbrățișa o idee, i se consacra cu trupul și cu sufletul. În țară a studiat la școala grecească și la Colegiul Sfântul Sava, fiind elev al lui Gheorghe Lazăr și Eufrosin Poteca. Cunoștea limbile franceză, germană, greacă și italiană. [1]

A studiat matematica la München și la Paris, unde a intrat în contact cu ideile socialismului utopic și a devenit discipol al lui Charles Fourier. [2]

Reîntors în țară, a colaborat la Curierul Românesc, unde și-a expus concepțiile social-economice. A fost bine primit în cercurile liberale din București, reușind să-l atragă cu ideile sale pe tânărul Emanoil (Manolache) Bălăceanu, fiul lui Nae Bălăceanu din Ploiești, care moștenise o avere însemnată, ce cuprindea și moșia Scăeni, aflată pe teritoriul actualului oraș prahovean Boldești-Scăeni. Bălăceanu își arendase dezavantajos moșia unui anume Teodor Zaplan, cu care a intrat în conflict, ajungând în urma unor acțiuni în instanță dator acestuia. Pentru a evita plata datoriei, Bălăceanu a acceptat să dea moșia în arendă unei colectivități de familii, aduse de Diamant, care dorea înființarea unui falanster, un fel de colonie agricolă-industrială care funcționa după principiile socialismului utopic.[1]

Falansterul a fost înființat la 10 martie 1835 și avea denumirea Societatea agronomică și manufacturieră sau Colonia soților agronomi. Înainte de desființare avea aproximativ 100 de membri. Ea a eșuat după mai puțin de un an, „soții agronomi” părăsind-o, nemulțumiți de rezultate, de condițiile de muncă, și de lipsa interesului lui Bălăceanu față de proiect.[1][2]

A fost închis la Mănăstirea Snagov. La eliberarea lui din Snagov, Diamant n-a mai găsit ospitalitatea cu care era obișnuit.[necesită citare] Fără a renunța la ideile lui și la speranța de a-și realiza planul, a îmbrățișat, ca mijloc de trai, meseria de inginer topograf și hotarnic; moare în urma căpătării unui „junghi bun, care în puține săptămâni l-a dat într-o oftică galopantă. Catinca Câmpineanu, care se afla la moșie, a trimis de l-a transportat de la Telega la Câmpina; i-a fost însă peste putință a-l face să admită un medic și a renunța la tratamentul Leroy, pe care l-a urmat până s-a stins[3].

Cartea sa, „Scrieri economice”, a apărut postum, la Editura Științifică, în 1958, în timpul regimului comunist care identificase în el un precursor și care îl folosea pentru a se autolegitima. În același context a apărut în 1979 filmul Falansterul, în regia lui Savel Știopul, inspirat din experimentul lui Teodor Diamant.[4]

Note Modificare

  1. ^ a b Mihăilă, Vlad (). „Falansterul de la Scăieni – un experiment social uitat”. Historia. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Dohotaru, Adrian. „Falansterul de la Scăieni și proiectul unei lumi mai armonioase” (PDF). Anuarul Institutului de Istorie «George Barițiu». Accesat în . [nefuncțională]

Bibliografie Modificare

  • C.-Titel Petrescu, Socialismul în România 1835-6 septembrie 1940, Biblioteca Socialistă
  • Zigu Ornea și Ion Cojocaru, Falansterul de la Scăieni, Editura Politică, București, 1966;
  • Cristian Petru Bălan, Monografia orașului Boldești-Scăieni, Editura Premier, Ploiești, 2007.

Legături externe Modificare