Acquis-ul Schengen este un ansamblu de norme și reglementări, integrate în dreptul Uniunii Europene, care reglează zona denumită „Spațiu de libertate, securitate și justiție (ELSJ)” și relațiile dintre statele care au semnat Convenția de la Schengen. ELSJ este adesea confundat cu Spațiul Schengen, primul desemnând libera circulație, iar al doilea desemnând măsurile de securitate luate în scopul asigurării liberei circulații.

Harta statelor membre ale Spațiului Schengen

     Spațiul Schengen

     State care trebuie să se alăture Spațiului Schengen

Definiție

modificare

Acquis-ul Schengen cuprinde[1]:

 
Un semn tipic Schengen la frontiera dintre Germania și Austria, care nu prevede puncte de control.

Acquis-ul Schengen este fondat pe Acordul de la Schengen (14 iunie 1985) și pe Convenția de aplicare a Acordului de la Schengen (19 iunie 1990), fiind semnat de către cele trei țări ale Benelux-ului, Germania și Franța.[2]

Convenției i s-au alăturat apoi mai multe state membre ale Uniuni Europene: Italia (1990), Spania și Portugalia (1991), Grecia (1992), Austria (1995), Danemarca, Finlanda și Suedia (1996).[2]

Tratatul de la Amsterdam, care a intrat în vigoare la 1 mai 1999, a încorporat sistemul Schengen în Uniunea Europeană; cu Decizia 1999/435/CE a Consiliului Uniunii Europene din 20 mai 1999, prin lista elementelor care compun Acquis-ul Schengen.[2]

Referințe și note

modificare
  1. ^ „Acquis di Schengen”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ a b c „Lo spazio e la cooperazione Schengen”. Accesat în . 

Legături externe

modificare

Vezi și

modificare